Afară suflă o adiere uşoară de vânt.
Copacii roşiatici pierd din ce în ce mai multe frunze aurii, arămii şi ruginii.
Lacrimile lui Octombrie udă pământul.
Pe sol doarme Zâna Toamnei cu rochie din
frunze ruginii. Toamna, în caleaşca ei de ploaie, smulge frunzele copacilor,
lăsându-i goi şi înfriguraţi.
Soarele se ascunde după norii cenuşii.
Frunzele de pe pământ strălucesc ca nişte monezi foarte valoroase de aur. Un
vânt potolit aduce mireasma bogată a toamnei.
Bruma apleacă florile gingaşe spre iarba
ofilită.
Vesela câmpie, verde odinioară, acum este
tristă şi vestejită.
Zâna belşugului şi a bogăţiei va pleca în
curând, dar va veni la anul tot aşa de darnică.
Avătămăniţei Andreea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu