Compunere despre neatenţie

Afară este o zi urâtă şi ploiasă. Maria tocmai a sosit de la şcoală. Este singură acasă.
Înfrigurată şi obosită de vremea mohorâtă de afară, se întreabă ce ar putea face pentru a alunga frigul ce-i bântuia mintea şi corpul. 

De lecţii nu are chef chiar acum. Acestea mai pot aştepta, îşi spune ea. În acel moment îi vine ideea: "aş putea face o baie fierbinte". Se îndreaptă către baie, după care dă drumul apei în cadă şi potriveşte temperatura. Nici nu termină bine de reglat apa, că din camera alăturată se auzi ţârâitul telefonului.
- Alo, Maria?
- Da, Cristina!
- Maria, spune-mi şi mie, ce lecţie avem pentru mâine, la limba română?
Maria îi explică colegei ei cele necesare. După ce epuizară subiectul şcoală, au discutat despre cumpărăturile pe care le-a făcut Cristina zilele trecute. Fără să-şi dea seama timpul a trecut, fata uitând cu totul de apa din cadă. La un moment dat, Maria sare ca muşcată de şarpe:
- Cristina! Apa! Am uitat de ea! strigă în receptor Maria.
- Ce apă? Nu înţeleg! spuse Cristina.
- Apa a dat pe afară, adăugă speriată Maria. Şi închise telefonul fără să-şi ia la revedere de la colega ei.
S-a îndreptat spre baie, exact la timp. Apa era aproape să inunde camera de lângă baie. A închis repede robinetul, după care s-a apucat să şteargă apă care pusese între timp stăpânire pe toată baia. În câteva minute nu mai era nici strop de apă în baie. Fericită că a scăpat cu atât, Maria se îndreptă către telefon pentru a-i povesti păţania ei şi Cristinei. Oricum, lecţia pe ziua de astăzi o învăţase: niciodată să nu laşi apa să curgă nesupravegheată.