Lectorate

                                     
                                               JOCURI DE IARNĂ

Pe cerul ca smaraldul au început să se adune norii posomorâţi. Încet- încet steluge arginţii încep să coboare sfios. În curând copacii se învăluie în dantele, iar ramurile lor atârnă obosite sub greutatea stratului de omăt.

Iarna grea a căzut peste sat. Zăpada a îmbrăcat întreaga fire într-o mantie albă. Gerul a pus mustăţi de gheaţă la streşini şi a desenat flori pe geamuri. Marioara şi Ionel privesc cu nostalgie spre derdeluş. Larma copiilor sparge liniştea şi ajunge până la ei.

Ce păcat! Mama le-a interzis să iasă la joacă până nu-şi termină temele. Ionel trebuie să-şi pregătească lucrarea la istorie, iar Marioara să rezolve exerciţii şi probleme la matematică. Dorinţa de a ieşi pe derdeluş i-a ambiţionat să-şi termine temele mult mai repede ca de obicei.

Gata! Jos din cui căciulile, cojocelele şi fularele, repede în ghete şi pe săniuţe. Ce chiote şi veselie! Suie şi coboară dealul îmbujoraţi copiii din sat. Unii râd, fac mare haz, alții capătă cucuie. Georgică înoată prin zăpadă trăgând o sanie mai mare decât el. Mihăiţă şi Andrei fac mătănii prin zăpadă, în timp ce Azorică latră bucuros, dând din coadă. Câteva fetiţe, cu obrajii ca merele pârguite au ridicat un om de zăpadă, alb ca spuma laptelui şi i-au pus drept căciulă o oală roşie spartă şi un fular ponosit. Cu ochii de tăciune, acesta îi priveşte acum nedumerit.

În timp ce băieţii se antrenau într-o bătaie cu bulgări de zăpadă, umplând aerul rece cu ţipete de bucurie, apare mama Marioarei şi a lui Ionel. Cei doi o privesc nelămuriţi. Doar îşi terminase temele! De ce o fi mama supărată? Amândoi într-un glas i-au spus mamei că temele sunt gata. Şi-au cerut iertare că n-au mai apucat să treacă prin bucătărie să o anunţe. Mama le-a tras o muştruluială zdravănă, dar i-a iertat.

 Odată cu lăsarea serii valurile de copii îşi iau săniuţele şi pornesc spre casă obosiţi, îngheţaţi dar cu căldură în priviri.

Noaptea începe să-şi aprindă una câte una luminile deasupra sătucului înzăpezit. Marioara şi Ionel adorm cu gândul că mâine se vor juca din nou.

CRITERII DE EVALUARE

Criteriul	Suficient	Bine	Foarte bine
C1 –  respectă cele trei părţi ale compunerii	C1	C1	C1
C2 – prezintă întâmpările într-o succesiune logică surprinzând locul, timpul şi personajele întâmplării, prezentând o cauză care să determine desfăşurarea acţiunii şi un moment care stârneşte curiozitatea	-	C2	C2
C3 – conturează personajele	C3	C3	C3
C4 – foloseşte multe verbe pentru a da dinamism acţiunii	C4	C4	C4
C5 – respectă timpul narativ	C5	C5	C5
C6 – exprimare corectă	-	C6	C6
C7 – limbaj expresiv	-	-	C7
C8 – aspectul lucrării	C8	C8	C8
C9 – originalitatea	-	-	C9

                           



COMPUNERE DESPRE ANIMALUL PREFERAT

Animalul meu preferat

Animalul meu preferat este câinele, pentru că este un animal fidel şi vigilent. De când mă ştiu am avut mai mulţi câini pe care i-am îndrăgit foarte mult. I-am crescut de mici. Dar cel mai mult am iubit-o pe Pufi.

Mai întâi am văzut-o când era cât un ghem şi se hrănea lacomă de la mama ei, Lesy. Cum a putut mânca singură am şi luat-o acasă. Îmi plăcea, în primul rând să mă joc cu ea pentru că erau grăsuţă şi pufoasă. În plus, mi-am pus în minte să o dresez. Am învăţat-o să urmărească mingea pe care i-o aruncam la o oarecare distanţă, apoi să mi-o aducă. De asemenea am învăţat-o să facă tumbe prin iarbă. De altfel, eram nedespărţite. Contrar părerii unora, că numai cânii de rasă pot îndeplini comenzile stăpânului, Pufi avea priceperea să le şi înţeleagă.  Îi plăcea tare mult să alerge prin parc, să se joace şi să fie alintată. Alteori, din contră, lenevea şi adora să fie scărpinată pe burtă. Era inteligentă, credincioasă şi avea o privire expresivă. Chiar dacă nu vorbea eu ştiam că şi ea mă iubeşte la fel de mult pe cât o iubeam eu.

Iată de ce am rămas cu un gol în suflet, când Pufi a murit cu puţin înainte de a împlini 14 ani. Îmi stăruie mereu în minte privirea ei din ultimele clipe. Din acest motiv, acum nu mai am nici un câine. Trebuie să treacă ceva timp să se vindece această rană.

CRITERII DE EVALUARE

Criteriul	Suficient	Bine	Foarte bine
-          să respecte părţile unei compuneri	-          respectă părţile unei compuneri	-          respectă părţile unei compuneri	-          respectă părţile unei compuneri
-          să respecte tema dată	-          respectă tema dată	-          respectă tema dată	-          respectă tema dată
-          să dea un titlu potrivit compunerii	-          dă titlu compunerii	-          dă titlul potrivit compunerii	-          dă titlul potrivit compunerii
-          prima propoziţie să fie suficient de interesantă pentru a determina cititorul să citească mai departe.	-          nu respectă cerinţa	-          respectă o parte din cerinţă	-          respectă cerinţa
-          să folosească expresii care introduc argumente de genul: „mai întâi”, „apoi”, „în primul rând”, „în al doilea rând”, „în plus”, „de altfel”	-          foloseşte 1-2 expresii	-          foloseşte 3-4 expresii	-          foloseşte toate expresiile
-          să folosească argumente pentru a-şi susţine părerea de felul: „contrar”, „din contră”	-          nu respectă cerinţa	-          foloseşte un argument	-          foloseşte ambele argumente
-          în ultimul alineat să prezinte toate argumentele folosind expresii de genul: „de aceea”, „iată de ce”, „din acest motiv”	-          foloseşte un argument	-          foloseşte două  argumente	-          foloseşte toate argumentele
-          exprimare corectă	-          se exprimă parţial corect	-          se exprimă corect	-          se exprimă corect
-          aspect plăcut al lucrării	-          apar câteva 3-4corecturi	-          apar 1-2 corecturi	-          nu apar corecturi
-          originalitate	-          nu respectă cerinţa	-          nu respectă cerinţa	-          respectă cerinţa

Alcătuirea planului de idei

în vederea redactării unei compuneri

         Exprimarea corectă, orală sau scrisă - obiectiv important al procesului de învăţământ în ciclul primar - constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu poate fi concepută dezvoltarea viitoare a elevilor. Capacitatea de exprimare este o necessitate vitală, cu reale implicaţii în viaţa şi activitatea socială, iar însuşirea corectă a sistemului limbii române este, mai ales, rezultatul interdisciplinarităţii în predarea citirii, gramaticii, compunerii.

         Premisa principală de la care trebuie pornit în îndrumarea elevilor pentru activitatea de elaborare a unei compuneri, indifferent de tipul ei, este necesitatea muncii independente, a efortului propriu.

         Pentru realizarea acestui obiectiv este necesară stabilirea conţinutului fiecărei compuneri, cât şi a felurilor acestora. De asemenea  se cere sporită ponderea compunerilor care solicită în mai mare măsură activitatea creatoare a elevilor.

         În elaborarea unei compuneri planul este un elemant de tehnică şi el nu poate denumi un anume fel de compunere. Desigur că toate compunerile se alcătuiesc pe baza unui plan. Există compuneri al căror plan elevii în găsesc chiar în manual sau este oferit de către învăţător. În alte situaţii planul se întocmeşte în colectiv, de către învăţător şi elevi (în colaborare). Există şi situaţii în care planul compunerii este în totalitate rodul efortului personal al elevilor.

         Planurile compunerilor, respectiv ideile principale ale acestora, pot fi redate nu numai prin formularea unor întrebări sau enunţuri. Foarte frecvent se utilizează un şir de ilustraţii. Fiecare din ilustraţii redă un moment esenţial din succesiunea momentelor care marchează conţinutul de bază al unei naraţiuni. Posibilităţile de creaţie la acest fel de compuneri sunt mult mai mari decât la cele pe bază de texte. Aici, ilustraţiile respective nu mai redau direct, prin cuvinte, naraţiunea sau peisajul respectiv din natură. Ele numai sugerează. Elevul va trebui să reflecteze asupra fiecărei ilustraţii în parte, pentru ca apoi, urmărind succesiunea lor, să poată stabili înlănţuirea ideilor pe baza cărora se va alcătui compunerea. Dacă acţiunea respectivă este sugerată de conţinutul şi succesiunea ilustraţiilor, redactarea compunerii trebuie să fie rezultatul unei activităţi creatoare din partea elevilor.

         Operaţiunea de întocmirea a planului îi învaţă pe elevi să-şi ordoneze gândirea, să stabilească legături între idei şi să stabilească modul lor de prezentare spre subiectul compunerii. În acest scop este utilă analogia cu unele opera literare, chiar din manuale la care elevii înşişi au fost solicitaţi să facă analiza şi să formuleze ideile principale.

         Operaţiunea de dispunere a materialului este extrem de dificilă şi de aceea trebuie să crească ponderea lecţiilor speciale de compunere, în care elevii sunt familiarizaţi cu structura unei compuneri, cu modul de alcătuire al unui rezumat şi chiar cu etapele alcătuirii unei compuneri. Este necesar ca elevii să opereze în mai mare măsură cu elementele lecturii explicative pentru a-şi însuşi acele (elemente) instrumente ale muncii intelectuale necesare nu numai în folosirea cărţii ca sursă de informaţii, ci şi în activitatea de elaborare a unei compuneri. Există în rândul a numeroşi învăţători practica de a-i obişnui pe copii să aibă caiete de studiu individual, în care să-şi noteze observaţiile şi impresiile de ordin personal prilejuite de lecturile pe care le-au parcurs şi singuri.

         Reuşita etapei de dispunere sau ordonare a materialului într-un plan de idei este condiţionată de materialul concret de care dispun elevii în legătura cu subiectul pe care şi l-au ales, precum şi de măsura în care ei stapânesc tehnica alcătuirii unei compuneri.

         Bibliografie:

         Berca Ion-,,Metodica predării limbii române (citit-scris, citire)’’, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1971;

         Şerdean Ioan-,,Metodica predării limbii române la clasele I-IV’’, manual pentru şcolile normale, clasele a XI-a, a XII-a şi a XIII-a, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1991.