Iarna

MONEA  MIHĂIŢĂ-DĂNUŢ,  clasa  a II- a

Ninge  de  trei  zile. Iarna  se  face  stăpână  peste  întinsa  zare. Licurici de  zăpadă  cad  uşor   pe  pământ. Alerg  după  ei,  îi  prind  în  palme, dar  ei  se  transformă  în  lacrimi  de  rouă. Covorul  imaculat  şi   pufos  se  aşterne  peste  sat. Casele  sunt  ascunse  sub  căciuli  albe  de  postav.Pomii  cu  ramuri  de  argint  se  împodobesc  cu  petale de  crizanteme  albe. Totul  în  jur  este  ca  într-un  vis  frumos.

            La  marginea  satului  este  mare zarvă. Văzduhul  răsună  de  chiotele  necontenite  ale copiilor. Fluturii  albi  se opresc  din  zbor  şi  privesc  îngrămădiţi  în  nori  cenuşii tabloul  minunat al iernii. Deodată,  cerul  se  înseninează  la  faţă, iar soarele  sfios  şi  palid zâmbeşte  prietenos. Jocurile  copiilor se  încing  tot  mai  mult.

Dealul  îşi  întâmpină cu  drag oaspeţii care  vin  în  număr  tot  mai  mare. Săniile  urcă  şi  coboară  într-o  pulbere  fină  şi  strălucitoare  de  steluţe  albe  de  omăt. Bucuros,  îmi  iau  săniuţa  şi  fug  pe  uliţă. Acolo  sunt  mulţi  copii  cu  obrajii  îmbujoraţi. Ne  dăm  cu  sania  pe  derdeluş. Vin  şi  alţi  copii  pregătiţi  să  facă  un  om  de  zăpadă.Sandu  rostogoleşte  un  bulgăre  mic  de  zăpadă.  Acesta  devine  din  ce  în  ce mai  mare. Va  fi  capul  omului  de nea. Florin  îi  face  trupul. Copiii  ridică  bulgării  unul  peste  altul. Ionel  îi  aşază  pe  cap  o  cratiţă  veche.

Eu  înveselesc  chipul  omului  de  zăpadă  cu  ochi  din  tăciuni  şi  nas  dintr-un  morcov.

Timpul  zboară  ca  gândul.  Amorţit  de  ger,  mă  despart  cu  greu  de  copii  şi  plec  acasă. Văd  florile  de  gheaţă  care  acoperă  fereastra  şi  ghirlandele  de  cristaluri  de  la  streaşina  casei. Intru  în  casă  şi  mă  aşez  lângă  sobă.

 Ce zi  de  neuitat am  petrecut  pe derdeluş!

" � p n �r �p mso-spacerun:yes'>  spre  ţările  calde.

În  livada  bogată  a  bunicilor  pluteşte  mirosul  îmbietor  al  fructelor  coapte:  mere  roşii,  gutui  parfumate  şi  pere  aurii. Particip cu  încântare  la  culesul  roadelor  dulci  şi  aromate  pe  care  le-aş  mânca  şi  cu  ochii.

 Mă  bucur  nespus  de  darurile  generoasei  şi pentru toate îi  mulţumesc.

-  Prea  slăvită  Toamnă,  eşti  preferata  mea!

 Tu  poleieşti  natura  cu  pulberea-ţi  aurie,

 Livada  o  transformi  într-o  feerie,

 Iar  eu  încep  un  nou an  şcolar  cu  veselie!