Trăia într-un sat un om, care avea un baiat căruia nu-i plăcea să muncească, atât de leneş era că nu putea îndruga două vorbe. Părinţii sau hotărât într-o bună zi să pună capăt acestui mod de convieţuire şi să-i dea o lecţie de viaţă băiatului.
Încă din fragedă pruncie mama copilului se ruga de progenitura sa să vină la masă, ba chiar mai mult îl ajuta să mănânce, mai avea puţin şi mânca în locul lui. Copilul nu scotea o vorbă. Nu spunea că-i e foame, că-i e sete, nimic. Tăcea. Ceilalţi alergau în jurul lui ca nu cumva copilului să-i lipsească ceva. El, îşi petrecea toată ziua în pat.
Ei, aşa nu se mai putea, şi-au spus părinţii - supăraţi de modul în care se desfăşurau lucrurile - şi au trecut la fapte.
Dimineaţa, familia s-a aşzat la masă pentru micul dejun. Ca de obicei copilul leneş stătea în pat. De data aceasta nu au mai insistat să vină la masă, dar nici nu i-au dus mâncarea ca de obicei la pat. Au strâns masa şi i-au spus leneşului că mâncarea lui este în frigider, iar dacă i se face foame să coboare din pat să-şi ia singur. Niciun cuvânt din partea copilului. Apoi fiecare şi-a văzut de treabă, ignorându-l complet pe cel mai leneş membru al familiei. Scenariul s-a repetat la fiecare din cele trei mese ale zilei. A trecut o zi, două. Niciun semn de voinţă din partea copilului. Lenea acestuia îl îmnpingea în aceeaşi direcţie: să nu facă nici cel mai mic efort pentru a mânca.
A treia zi când s-au întors de la muncă, părinţii au văzut nişte urme din care au dedus că băiatul coborâse din pat şi ciugulise una alta din frigider. S-au bucurat când au văzut că planul lor funcţionase. Băiatul leneş făcuse primul pas către normalitate: se hrănea singur.
Deşi copilul slăbise vizibil, au hotărât să meargă mai departe. În dimineaţa următoare nu au mai lăsat nimic de mâncare în frigider. Au pus nişte bani pe masă şi i-au transmis băiatului că mâncarea s-a terminat şi că trebuie să meargă la magazinul din sat pentru a cumpăra de mâncare. Trecuse o zi. Băiatul nu se atinsese de bani. În schimb, în ziua următoare când s-au întors de la serviciu, părinţii au văzut în frigider alimente cumpărate. Băiatul părea sătul, dar încă nu părea comunicativ şi hotărât să-şi ia soarta în mâini.
Părinţii au mers mai departe în aplicarea planului şi au decis să nu-i mai lase nici mâncare, dar nici bani de mâncare. Au vorbit cu copilul leneş, zicându-i că dacă i se face foame trebuie să ceară bani, după care va trebui să meargă din nou la magazinul din sat să-şi cumpere de-ale gurii. Băiatul părea decis să nu intre în jocul părinţilor. Făcea pe mutul şi nu dădea niciun semn că ar dori să vorbească pentru a cere ceva.
Într-o dimineaţă părinţii s-au trezit cu copilul leneş lângă ei. A deschis gura, grăind astfel:
- Dragă mamă şi dragă tată, de mai bine de o săptămână viaţa mea e un chin. Sunt mai mult înfometat decât sătul, mai mult obosit decât odihnit. Nu pot continua astfel. Ce pot face pentru a beneficia din nou de mâncare şi de atenţia voastră?
Uimiţi dar şi bucuroşi de cuvinte copilului, părinţii i-au răspuns:
- Dragul nostru copil, credeam să nu mai apucăm această zi. Ne bucurăm că ţi-a venit mintea la cap şi ai început să înţelegi că viaţa pe care ai dus-o până acum trebuie să înceteze. Dacă ne vei asculta în toate şi renunţi la traiul leneş începând de azi nu trebuie să mai ai grija mâncării. De asta ne ocupăm noi, părinţii tăi. Dar tu trebuie să faci următoarele...
După ce i-au explicat cum ar trebui să decurgă o zi normală din viaţa unui copil, leneşul a încuviinţat şi a promis că de azi înainte va face întocmai cum au convenit. Şi chiar aşa a făcut în zilele următoare.
După această lecţie de viaţă copilul nostru leneş s-a schimbat şi a devenit un copil responsabil, la fel ca toţi ceilalţi copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu