Iarna, universul de zapada

Iarnă. Steluţe argintii cad, albinuţe albe roiesc în jur. Zăpada se aşterne cu o mantie albă şi strălucitoare. Un univers rece creat de Iarnă, de atât de frumoasa Iarnă.

Soarele rotund şi palid se arată cu frică printre norii cei reci. Vântul şuieră prin crengile copacilor, cu senzaţia că într-adevăr a venit iarna cea bogată în sărbători. Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniştite sub acoperişurile încărcate cu omăt, şi aranjate cu ghirlandele de cristaluri. Brazi şi pini îmbrăcaţi cu cojoace grele de zăpadă, crengi acoperite de-un palton de nea, copaci ca nişte soldaţi muţi şi reci, cu zale de gheaţă, munţi ca nişte uriaşi adormiţi sub omăt – imagini apocaliptice ale unor zile pierdute la număr atunci când singurătatea îşi face simţită prezenţa pe dealurile albe. Singurătate? Doar pentru puţin timp. Se văd năsucurile copiilor printre florile de gheaţă prinse pe geamurile aburite şi reci ale căsuţelor. Iar singurătatea dispare. Iarna şi-a creat universul nu doar din răceală şi tristeţe, ci şi din copii bucuroşi ce-şi trag săniuţele uşoare prin troiene. Copii mici cad de pe sănii, vrând să ia exemplu de la cei mai viteji tineri. Lacrimile lor cad pe zăpadă şi dispar între fulgii aşezaţi deja într-un covor alb nemărginit. Lacrimile se opresc atunci când bunicii şi părinţii îi provoacă să împodobească pomul de Crăciun.

E acelaşi univers „rece” al Iernii, dar „cald” prin inimile fiecăruia. Iarna nu mai poate fi numit un anotimp trist. Ninge atât de frumos încât nu poţi să te abţii de la o bulgăreală şi să nu te joci cu omătul cel pufos.

Primul ghiocel

E sfârşit de februarie. E încă frig, dar razele soarelui îşi face loc prin norii de cenuşă şi, destul de timide, încearcă să topească petele mari de zăpadă, care încă au mai zăbovit.
Codrii sunt pustii , lipsiţi de frunze şi de cântecul păsărilor. În aer pluteşte o boare caldă, cu miros de pământ umed.
Iazurile se smulg din dunga gheţii şipotind ca nişte fluiere de argint, din care cântă ciobănaşi nevăzuţi.
Dar iată, acolo pe mal, sub o pată mare de zăpadă , se zăresc câteva firicele subţiri de iarbă. Trezirea la viaţă a naturii, căldura soarelui de primăvară au făcut ca acolo, în jos, pe mal, să răsară şi să se înalţe o floricică suavă, un gingaş ghiocel. Şi-a desprins capul din gluga lui cea verde înălţându-se cu trupul subţire şi crud spre lumina soarelui.
Dar, din cerul albastru, ca o petală de nu-mă-uita , au început să zboare, în adierea vântului, mii şi mii de fluturi albi.În joaca lor, în dansul lor, din întâmplare, un fulg s-a desprins din dans şi a poposit pe clopoţelulde argint al firavului ghiocel.Pentru câteva clipe , au început să-şi vorbească unul altuia, spunându-şi fiecare povestea lui. Fulgul era supărat şi a început să plângă , cu lacrimi de cristal, şiroind peste petalele delicatului clopoţel . Era trist pentru că razele soarelui îl încălzeau. Era trist pentru că mama lui , Ianuarie, l-a părăsit şi pentru că era singur şi neajutorat.
Acesta a fost şi primul şi ultimul lui dans. o adiere uşoară de vânt a mişcat clopoţelul de argint şi acele câteva picături de cristal au alunecat uşor, ajungând în pământ de catifea.
Pentru o clipă, ghiocelul a simţit că este singur , dar aceasta numai până când firicelele subţiri de apă s-au strecurat la rădăcinile lui.
A trecut o noapte, iar dimineaţa, când soarele proaspăt de primăvară şi-a revărsat razele blânde şi fragile, firavul ghiocel devenise un voinivel în haină albă – apa cristalină a fulgului de nea l-a hrănit peste noapte, i-a dat putere şi culoare.

Dansul fulgilor de nea

Era iarna! Anotimpul acesta nu prea isi merita numele. Nu cadea niciun fulg, caci in aceasta perioada a anului, copiii se dadeau  cu sania….O fi din cauza ca anul trecut a nins prea mult.Stiam, doar ca e frig dar nu e zapada.Mai bine sa fie frig si zapada decat doar frig.Fiind curios, am iesit afara si ma uitam spre cer si am vazut un fulg.L-am prins in mana,dar….minune,nu s-a topit! Ba chiar mi-a vorbit:
-Hei, tu!
-Eu?intrebai uimit.
-Da, tu! sti sa dansezi?
-Da.Chiar pot da lectii,daca vreau.
-Asta si vreau,vino cu mine!
Si atunci, o dara de lumina m-a tras in sus.Trebuie sa recunosc ca imi era putin frica,dar nu puteam da inapoi.Pina la urma am ajuns, dupa cum se vedea, intr-un nor.Atunci am vazut miliarde de fulgi care dansau.Fulgul mi-a zis:
-Avem nevoie de cineva care sa ne ajute la ultimele repetitii.
-Repetitii?am intrebat eu.
-Da.De ce crezi ca ninge doar doua luni pe an? Iti spun eu! Deoarece zece luni facem repetitii.
-Ce repetitii? Va trebuie pregatire sa cadeti pur si simplu?
-Asa crezi tu?Noi nu cadem asa oricum ci cu stil,dansand, a spus fulgul.
-Bine! si ce stil dansati?intrebai eu.
-Depinde de vreme.Vremea influenteaza mult dansul nostru.Daca vremea e agitata,dansam”cha-cha”,iar cand vremea e linistita, valsam.
-Mie, unul, imi place mai mult valsul. Deci, de aceea mi se parea mie ca in zilele linistite cadeti mai cu stil.
-Hai sa revenim spuse fulgul.Ne poti antrena?
-Hai sa incercam!
Am facut eu ultimele repetitii de vals deoarece era vreme linistita si dupa si dupa multe ore si batai de cap eram gata.
Am coborat pe pamant si mi-am privit munca.Acum, ca stiam, se pare ca nu degeaba faceau ei pregatiri.Cat de bine a fost sa-mi vad” elevii” la treaba, facand totul foarte frumos.
Vedeti,pentru nestiutori fulgii nu sunt mai mult decat o combinatie de cristale de gheata minuscule.
Dar pentru mine sunt niste adevarati dansatori!

Povestea unui fulg de nea

Privind cerul pe care se aduna fulgii usori si albi ca florile de cires,un fulg de nea se opreste in palma.Parea o mica fiinta asemeni unei lebede ce plutea alene spre pamant.Parca-mi cerea cu induiosare sa-i dau drumul,ca apoi sa-i pot afla povestea.
Fulgul de nea fusese candva o picatura de apa ce-si avea locul intr-un nor pufos din inaltul cerului.Curiozitatin  il facuse sa plece intr-o calatorie spre pamant,din care stia ca nu se va mai intoarc.Intr-o zi alaturi de alte picaturi mici porni calatoria spre necunoscut.In drumul lui se intalneste cu Mos Crivat care-l transforma intr-o frumoasa steluta argintie.Fulgul de nea era tare incantat de noua sa infatisare.
Coborand spre pamant vazu o multime de fulgii de nea ce se jucau prin aer ca un roi de fluturi albi,apoi se lasau pe pamantul somnoros.Copii se bucurau de venirea lor si adunandu-i la un loc faceau un bulgaras cu care se jucau.
Intr-o zi zburand ca de obicei din loc in loc,ajunge din intamplare in palma mea moale si calda unde se transforma din nou in ceea ce fusese:o picatura mica de apa.

“DE CRACIUN” …

- compunere - 

          Din vis , din fir de poveste , din adancimi de timp , din fulgii de zapada , din beteala de pe cetina de brad , din seara de colinda , din amintirea ce picura in potirul inimii , din calendarul ce cu pas egal si indiferent masoara timpul , a coborat CRACIUNUL …

          Speranta mantuirii a luminat ieslea minunata si Dumnezeu Prunc ne-a asigurat impacarea cu Dumnezeu Tatal.

          Au crezut si magi si pastorii caci steaua si ingerii au adeverit Intruparea Cuvantului . Iisus s-a nascut in iesle , dar a primit daruri de la imparati : aur , smirna si tamaie . Deci , chiar de la nastere , Iisus a fost recunoscut ca mare imparat al mantuirii si al iubirii .

          Iisus s-a nascut sarac , dar nimeni n-a reusit niciodata   sa-L intreaca in bogatie . Iisus este , a fost si ramane imparatul lumii peste veacuri , prin cuvantul Sau care dainuie si va dainui in nemurire .

          Si dintre dealurile Ardealului ce poarta cuşme de zapada, in fiecare an coboara Mos Craciun . Voi i-ati scris , copii , lui Mos Craciun ?

IARNA

-     

Este iarna . Fulgii de nea danseaza spre pamant . Plapuma alba este tot mai poufoasa . Copacii sunt imbracati in stelute de gheata . Pasarelele calatoare au plecat spre drumul lor cel lung. Unele au stat la noi in tara si rezista frigului cumplit de afara . Orasul pare inghetat , casele sunt acoperite cu zapada pufoasa , geamurile sunt pictate cu flori de gheata argintii .

Copiii au pornit cu saniutele pe partie . Alearga bucurosi si cu obrajii rosi spre derdelus . Unii se bulgareau , altii se tranteau in zapada , asa este distractia lor . Se bucura cu totii ca a sosit anotimpul cel alb . Din loc in loc se zareste cate un om de zapada hazliu , iar in jurul lui se invart copii fericiti .

Oamenii se pregatesc de marile sarbatori ale anului , Craciunul cu : lumini stralucitoare si viu colorate , beteala argintie si aurie , globuri colorate , impodobind geamurile , vitrinele , balcoanele si intreg orasul .

Bradul de Craciun este bucuria tuturor .

Bine ai sosit , iarna !

UN RASARIT DE TOAMNA

O vapaie de crizantema escaladeaza planeta. In urcusul lor robust se catara pe spalierele pamantului miresme imbietoare ale ultimelor flori ce imparfumeaza diminetile toamnei.

Am vazut Carpatii cu culmile lor inalte, codrii ce se iau la intrecerecu muntii, tainicul tinut al Deltei, insa nimic nu se compara cu un rasarit de toamna in satul meu.

Imediat ce noaptea se ascunde in ochii si pletele fetelor, pamantul isi prinde la butoniere un buchet de raze si flori. Rasaritul soarelui este ceva nou, mereu o premiera, chiar daca el rasare in fiecare zi, de fiecare data e altfel.

In dimineata aceasta a rasarit cu timiditate, rusinat parca de noul anotimp care a preluat stafeta de la vara, precum si de noile culori care au pus stapanire pe lume. Clinchetul frunzelor uscate mi-au batut in geam in semn de ,,buna dimineata" iar primele raze de soare care altadata semanau cu niste curcubee pastorite de ciocarlii si privighetori, acum sunt doar niste urme ale celor de odinioara.

Zana TOAMNA o sa-si ia caleasca impodobita cu frunze aurii si va pleca pe un covor  rosiatic cu pete aramii, misterul rasaritului lasandu-l nedeslusit.

REGINA ANOTIMPURILOR

Dintre toate anotimpurile eu cred ca toamna este cea mai frumoasa.

Frumusetea ei mi s-a aratat intr-o dimineata cand mi s-a parut ca soarele de afara ii dadea un alt contur anotimpului. Soarele lumina peisajul colorat in ruginiu si auriu, iar roua in bataia razelor de soare avea sclipiri de diamant. Un miros ametitor de struguri copti venea din gradina iar gutuiul aproape ca ceda sub bogatia poamelor sale galbene si acoperite cu puf moale ca al puilor de gaina proaspat iesiti din ou.

Bogatia toamnei poate fi asemanata cu frumusetea culorilor sale ce au sclipirile aurului. In livada din fata casei pasarile calatoare fac un ultim antrenament cu puii ce crescusera acum destul de mari, pentru un zbor lung si ostenitor.

Lumina soaelui incalzeste dealul si padurea pare mai trista ca niciodata pentru ca si-a pierdut verdele si prospetimea.

Aceasta dimineata mi-a deschis si mie ochii asupra tuturor frumusetilor ce ma inconjoara.

IARNA

E frig!

O casa spanzurata parca-n cer, cu-n gard facut din gauri si nuielesimte ceea ce s-a intamplat si ii surade noului anotimp cu o serpuire de fum.

Toamna deja a dat stafeta surorii sale, misiunea fiind continuata cu mandrie de tanara domnita imbracata in alb, cu incaltari de argint: iarna. Un deal, departe, invesmantat in straie de sarbatoare povesteste padurilor ca primavara va veni candva si ca, in ciuda gerului, toti ar putea face ceva sa se distreze. O zgribulita-n peneviseaza puscaria unei custi sperand ca soarele va straluci iar pe bolta cereasca incalzindu-i penele.

E iarna deasa, friguroasa, cu-n ger naprasnic, doar brazii mai sunt verzi in departare iar norii negrii adunati in clai deschid spre pamant din cand in cand cate o zare.

Fiorul toamnei

                                                                                                 

                                        

             A început să cadă bruma, semn că a sosit toamna, zâna îmbrăcată cu o rochie ţesută cu fir de aur. Odată ajunsă, mândra şi harnica toamnă, cu alaiul ei de frunze multicolore ne încântă cu  peisajele ei parcă coborâte din nişte tablouri pictate de celebrii pictori.

           Frunzele care dansează prin văzduh, stropesc pământul umed cu picuri de ceară, formând apoi un covor de frunze în mii şi mii de culori.  Plopii înalţi , aprinse făclii în zarea câmpiei sunt bătuţi de vânt şi stinşi de ploaia care cade peste case tot mai des. Gâzele amorţite de frig, încearcă să-şi găsească adăpost sub frunzele moarte. V-urile mari de păsări cad spre sud, îndepărtându-se şi făcându-se tot mai mici pe cerul alb de ploi.

          Printre ramurile goale , crivăţul cântă la xilofon. La început, notele sunt interpretate cu uşurinţă, apoi perturbă întreaga simfonie. Pânzele de păianjen s-au transformat în fire de mohair pufos din care îşi fac haine crizantemele şi bobocii încântându-ne în continuare cu cascadele lor de flori. Picuri reci de ploaie stropesc pământul cu tristeţe. Pe străzi, vântul mătură frunzele împrăştiate peste tot. Doar codrul a rămas singur şi vetejit , iar copacii tot îmbătrânind.

În vii, strugurii se coc, iar livezile sunt pline de fructe aromate şi zemoase. În aer plutesc miresmele toamnei, fiind accentuate de mirosul  gutuilor pufoase.

Printre norii plumburii se ivesc ici-colo câteva raze zglobii ale soarelui. Vântul nu încetează să bată, iar copacii rămân goi, dezlipindu-se de fiecare frunzuliţă.

Apropiindu-se sfărşitul toamnei, fiecare om simte un fior puternic din cauză că le va fi dor de miresmele toamnei şi de peisajele minunate.

                      

Palatul pustiu al toamnei

                                         Premiul ,,Împărăţia toamnei”

           Din caleaşca anotimpurilor, coboară acum toamna, zâna Belşugului şi a culorilor. Cu condurii ei de aur străbate întreg ţinutul  răpind în mersul ei simfonia de culori vii.

           În văzduh, totul a intrat în încremenire.Cerul plumburiu,acoperit de nori grei şi întunecaţi , trimite fulgere lungi ce luminează paradisul  dantesc al pământului. Picături cristaline  de ploaie  se aleargă una pe cealaltă într-o goană numai de ele ştiută.

Câmpul verde de altădată devine trist şi solitar. Ceea ce domneşte este doar bruma argintie ca o mătase ţesută cu  pulbere diamantine.. Lanuri întregi de flori pălesc  sub vântul necruţător al toamnei.Copacii seamănă cu nişte scheleţi. Şi-au aruncat haina de frunze în oceanul galben şi foşnitor.Doar câteva frunzuliţe mai atârnă încăpăţânate de crengile bătrânilor copaci. Codrii de aur împărăţesc  ţinuturi întregi. Fire de iarbă aleargă de-a valma sub bătaia vântului.

           Crăiasa toamnă coboară  şi umple hambare  întregi cu gutui ce îngălbenesc de spaimă în faţa gerului crunt. Strugurii adunaţi de frig.

           De departe se zăreşte silueta munţilor goi străjuiesc hotarele întregi ale toamnei.. Doar vântul mai este prezent în peisajul pustiu.. Din când în când, un copac suspină după trilurile voioase ale păsărelelor. Pâraie se despletesc în cărărui de argint peste întinderile înnecate de culoare. Râul goneşte la vale pentru a nu-l ajunge din urmă viforniţa iernii şi depană poveşti  scumpelor lor prietene   :pietrele.

 Acum, împărăteasa culorilor, cu rochia ţesută cu frunze galben-arămii, cu fir de aur şi argint  ne deschide larg porţile palatului său, unde întâlnim doar pustiul. Totul este pustiu şi golaş, iar toamna devine stăpâna tuturor.

TOAMNA

             A sosit toamna.Păsările călătoare pleacă în ţările calde.Cele  mai întârziate se grăbesc şi ele de plecare.

             Un nou an şcolar începe pe 15 septembrie.Unora dintre elevi cred că le era dor de glasul cristalin al clopoţelului.

În anotimpul acesta oamenii culeg recolta mult dorită.Cad şi frunzele copacilor formând un covor multicolor.

Este un pic mai frig, dar e bine şi plăcut să vezi strugurii cum ard în strălucirea soarelui palid.

             Câtă bucurie îmi aduce acest anotimp cu daruri multe şi plăcute!

IARNA

            

             A sosit iarna. Timidă la început, apoi tot mai îndrăzneaţă, ea îşi arată farmecul.

             Fulgii dansează ca petalele florilor de cireş. Este frig…Soarele se arată uneori. Totu-i alb:câmpul de vată, pădurile de zahăr, apele ca oglinda.

             Iarna este prilej de bucurie atât pentru cei mari, cât şi pentru cei mici.În acest anotimp sunt cele mai frumoase obiceiuri:colindul, pluguşorul, jocul caprei.

Toate sărbătorile de iarnă sosesc cu bucuria noastră de a împodobi bradul. Mii de steluţe sclipitoare stălucesc pretutindeni.

             Cum cad  mai multe picături de argint din cerul pardosit cu mărgăritare, copiii încep să adune bulgări mari pentru a face un om de zăpadă.

              Câte bucurii ne aduce mândra iarnă!

Toamna

Afară suflă o adiere uşoară de vânt. Copacii roşiatici pierd din ce în ce mai multe frunze aurii, arămii şi ruginii. Lacrimile lui Octombrie udă pământul.

Pe sol doarme Zâna Toamnei cu rochie din frunze ruginii. Toamna, în caleaşca ei de ploaie, smulge frunzele copacilor, lăsându-i goi şi înfriguraţi.

Soarele se ascunde după norii cenuşii. Frunzele de pe pământ strălucesc ca nişte monezi foarte valoroase de aur. Un vânt potolit aduce mireasma bogată a toamnei.

Bruma apleacă florile gingaşe spre iarba ofilită.

Vesela câmpie, verde odinioară, acum este tristă şi vestejită.

Zâna belşugului şi a bogăţiei va pleca în curând, dar va veni la anul tot aşa de darnică.

Avătămăniţei  Andreea

Primavara

Primavara este anotimpul renasteri.Petalele florilor se deschid,pesarile se intorc dinou in tara noasra zburand din creanga in creanga ciripind cu multa veselie si bucurie.Trandafiri sunt rosi precum buzele ALBEI ca ZAPADA si violetele sunt albastre .Soarele este vesel iar cerul este un albastru pur si campul parca este o explozie de maci asemenea unor petale de tradafiri. Pasarile reantoarse pe meleagurile nostre vestesc renasterea naturii aducand in inimile oamenilor multa fericire si bucurie.Salcamul ademeneste fluturasi multicolori cu parfumul dulce si ademenitor.Soarele este trist pentruca apune dar pe de alta parte este fericit pentruca stie ca maine va incepe o noua zi plina de bucurie,voiosie si fericire.

Toamna

Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer, soarele auriu se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna, este una din ficele Mosului An: Primavara, Vara, Toamna si Ianrna. Toamna ne bate la geam, pentru a privi spre culoarea maronie care domina natura. De acum frunzele vor dansa în vazduh, purtate de vânt.
Regina Toamna are părul auriu, o rochie moronie, făcută din mii şi mii de frunze vestejite, dar totusi are un chip luminos. Ea este zglobie si aurie asemeni unui chihlimbar, harnica si darnica ca furnica si albina caci ea ne umple hambarele in fiecare an cu toate bunatatile ei.
Pe dealuri, pe campii, in padure si in livezi totul capata o nuanta ruginie.In padure nu se mai aud trilurile fermecatoare ale pasarilor, deoarece ele au plecat deja si de rind cu ele au luat si cintecele lor nemaipomenite.Dar totusi padurile nu au ramas pustii fiindca copacii sunt inconjurati de o multime de frunze multicolore.Pe linga toate acestea se mai aude si murmurul izvorului din mijlocul padurii.
Copacii au azvarlit frunzele de pe ei, ramanand goi si asteptand sa fie acoperiti de patura alba si pufoasa.
Strazile au imbracat haina aurie a frunzelor. Covorul de frunze moarte fosneste sub picioarele trecatorilor ce sunt din ce in ce mai rari.
Serenada greierilor din timpul verii a amutit. Ei se adapostesc sub covorul multicolor de frunze. Din cand in cand cate o veverita jucausa sare dintr-un copac intr-altul adunand ghinde pentru a-si face provizii pentru iarna.
Din cer incep sa cada picaturi ca nijte margaritare stravezii din ce in ce mai mari, mai reci si mai grele. Dar oare de ce plang norii ?! Poate dupa pasarile calatoare ce le tineau de urat in timpul verii, poate dupa incantatorulsoare ce deodata s-a facut nevazut sau poate dup copiii ce odinioara se jucau prin parcuri , facandu-i sa-si dezvaluie zambetul lor magic pe care nu multi il puteau aprecia. Acesta este un mister ce pare ca nu poate fi dezlusit !

Iarna

Iarna
O zi de iarna.Totul pare o intindere tacuta si alba. Aerul geros plimbat de adierea lina a unor crengi uscative de fag , hornurile caselor prin care ies forme de neinteles,ce infatiseaza aburul cald  si aromat  al mancarurilor,drumurile par niste oglinzi poleite de soare stralucitor.Dar deodata,incep sa cada din inaltul vazduhului,flori albe  de zapada .Viscolul puternic isi face  aparitia  rascolind nametii din calea sa,si imprastiind fulgii de nea pe fata neagra a pamantului.Singurul care rezista in fata acestora,este bradul cu podoaba sa vesnic verde, care priveste mandru de pe crestele inalte ale muntilor . Este inconjurat de vietuitoare iernatice ,care ii impartasesc soarta:in departare,prin ceata groasa, se zareste neclar o faptura careia nu prea ii place sa ii fie incalcat teritoriul.Imediat,scoase un zbieret inspaimantator ,ce raspandea in sufletele bietelor animale, groaza si neliniste.Doua licariri scanteietoare se apropie incet de locul lor.
Insa,bradul,binevoitor,le ascunde in cetina sa,iar fiara de lup,se indeparta furios,fara nici un folos.Animalele ii multumira copacului pentru ascunzatoarea oferita,si ii spuse ca probabil,pentru bunatatea sa,este singurul copac,caruia nu i se fura haina sa cea verde,drept rasplata pentru ceea ce face.

Craiasa zapezii

Zana invesmantata in alb a venit pe crivat calare.Norii fumurii au pus stapanire pe bolta cereasca si varsa flori albe de omat.Lacrimile inghetate ale iernii se prind in vartejuri.Ea presara din cununa ei de gheata fulgi de nea, ger si melancolie, desi este rece inima ei este calda pentru ca revarsa bucurie, emotie si incantare.Ea a invesmantat lumea intr-o mantie argintie.Fulgii plutesc ca un roi de fluturi albi peste gheata ca oglinda.Afara ninge ca-n povesti.Craiasa poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii.Casele au marame dantelate.Regina ghetii a lasat in urma ei pomi impietriti ce par naluci ratacite.Ei au adunat pe brate manusi de argint.In oceanul de cristal,casele, abia se deosebesc de zapada rece si pura.
Iarna,animalele hiberneaza,cauta mancare si un adapost calduros.Iepurasul dragalas cauta o vizuina pentru a-si incalzi labutele.Puternicul urs,acum hiberneaza linistit.Veverita,micul ghemotoc roscat de blana sta in scorbura sa fara sa iasa afara din ea pentru ca nu va supravietui frigului.Lupusorul care era de temut vara,acum abia daca prinde un iepure sau o caprioara.
Pe ulita miroase a turta dulce si a cozonaci.De sub caciuli rasar obrajori de rubin.Este timpul de sanius.Pe derdelus, un sirag de saniute se imping intre ele si aluneca pana la un camp de cristal.Unii copii fac oameni de zapada,ingeri de zapada si se bat cu bulgari.
Iarna oamenii nu mai au la fel de multa treaba ca toamna.Ei iarna stau in casa, se joaca sau discuta cu familia ori impodobesc bradul pentru a se pregati pentru sarbatori.Ei se bucura impreuna cu familia sau pleaca la serviciu.
Sarbatorile iernii sunt:Mos neculai,Craciunul si Sfantu Ioan si boboteaza.Iin aceste sarbatori oamenii stau impreuna si sunt uniti la bine si la greu.Plang,rad si se bucura impreuna.Se ofera cadouri si multe dulciuri ,dar cele mai importante lucruri sunt iubirea si intelegerea.
Este sfarsitul iernii.Ea cu toti soldatii ei pregatesc atacul ofensiv.Desi soldatii ei sunt numerosi si curajosi nu se compara cu cei ai primaverii,cel mai important si mai puternic soldat, fiind soarele.Cu un ultim ragaz,iarna,nu a mai putut castiga si s-a retras spre munti,dar primavara se indreapta spre ea cu atacul decisiv.Iarna a decis sa se retraga in univers ,dar a promis ca se va intoarce peste un an cand isi va aduna noi forte.Primavara a scos iarna din tara si a adus caldura si lumina.

Toamna

A venit toamna. Un lung rastimp vremea ramane egala cu ea nsasi: senina si calda , blanda si dulce . Sunt noile zile de neuitat.. cand razele soarelui par filtrate prin miere.
Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer “pata” rotunda, aurie se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna are o rochie argintie facuta din mii si mii de ganduri bune dar mai ales are acei ochi minunati. Lumina din ei e de aur .
Lacrimile lui Septembrie uda pamantul. Vantul de miazanoapte batea taicios , subtire , patrunzand pana in inima padurii.
Vacanta a zburat ca un stol de randunele. Padurea trista se inalta catre cerul albastru si zarile in ceata se desluseau zile dupa zile , in aceiasi tihna blanda.
A inceput sa rugineasca frunza-n codru si in vii. Gaze plapande, amortite de frig , cauta adapost sub stratul gros de frunze uscate. Negurile se lasa perdeluind zarile.
Noiane de frunze desprinse par ca sunt purtate de vanturi.
Soarele se ascunde dupa norii cenusii . A inceput ploaia din cerul posomorat.
Toamna picteaza copacii goi. Luncile se rosesc si ele..

Omul de zapada

Este iarna.Copiii au iesit sa se distreze pe-afara.Cele trei prietene:Anabela,Bianca si Adriela au pornit la derdelus.Gerul era nespus de rau si sufla cu toate puterile afara.Dupa ce au venit de la sanius,au hotarat sa faca un om de zapada.Adriela s-a dus in casa sa ia niste nasturi,Bianca a pornit in fuga spre casa ca sa aduca o palarie si un morcov ascutit,iar Anabela s-a dus sa i-a cele necesare.O fetita i s-a alaturat grupului de fete.Pe fata o chema Esmeralda.Cele tri fetite:Bianca,Esmeralda,Anabela si Adriela.
Ce frumosa zi de iarna