Vestitorul primaverii

Pamantul somnoros a inceput sa se trezeasca la viata.Norii suri au captusit tolba posomorata a iernii, apoi si-au luat zboul catre taramurile ingetate.
Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde si aurii ale soarelui poleite in culori de primavara, incalzesc pomii golasi.
Primavara, fiica cea mai tanara si mai frumoasa a anului, trezeste la viata intraga natura. Peste tot este veselie si agitatie.
La munte, baba Iarna inca nu si-a adunat cojoacele. Langa firicelele subtiri de apa, din pamantul umed si negru se zareste o suava floricica. Ghiocelul, cu gluga lui cea verde si cu clopotelul de argint priveste imprejur la razele soarelui care dezmiarda muntele golas si pustiu.
-Ghiocelule, de ce ai iesit de sub zapada? intreaba bradul imbracat in dantela alba cercelata.
-Zana Zapezii imi este datoare pentru ca i-am imprumutat culoarea si in fiecare primavara, ma lasa sa ies de sub zapada poleita cu margaritar.
-Ghiocelule ,fii bucuros ca ai stat toata iarna sub pamantul somnoros.A fost o iarna grea, dar si frumoasa! Bine ca ne-ai adus primavara!
Ghiocelul gingas, subtirel la trup si cu clopotelul delicat a fost ales de catre Zana Primavara sa vesteasca intregii naturi ca domnia zapezii a luat sfarsit.
Undeva intr-un taram ascuns, Craiasa Zapezii imbracata intr-o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii se pregateste sa plece.Primavara incepe sa coboare grabita din caleasca ei in culori de curcubeu.
La revedere, dulce iarna! Bine ai venit, duce primavara!

Vestitorii primaverii

Iarna a trecut si a venit primavara cu raze calde si mangaietoare. Copiii s-au bucurat ca ies din pamantul inghetat ghioceii, vestitorii primaverii. Afara, ghiocelul pare un fulg de nea prins intr-un ac de iarba.
El isi trezeste vecinii: viorelele, brandusele, brebeneii si toporasii, florile primaverii. Soarele saruta cu mare drag si mare blandete vestitorii primaverii.

De asemeni la primul suras al soarelui, ghiocelul isi deschide petalele si da la iveala o floare alba ca neaua. 
Ghiocelul este floarea care deschide usa primaverii.
Natura incepe sa se trezesca la viata, animalele padurii incep sa iasa din adaposturile in care au stat toata iarna si pasarelele ciripesc vesele.
Primavara este considerata anotimpul florilor si pomilor inverziti. Toata lumea se bucura de venirea primaverii.

Ghiocelul

Soarele cald mângâie natura cu razele sale luminoase. Stratul de zăpadă a dispărut aproape complet din grădină. Ici-colo apar petice de pământ umed. Mici firişoare de verdeaţă scot capul la lumină şi se îmbată cu razele blânde ale soarelui de martie. Din iarba presărată pe alocuri, un ghiocel face ochii mari. S-a trezit din lunga hibernare şi se uită la cerul senin. Priveşte în jur buimăcit de somn, iar apoi îşi desface clopoţelul gingaş şi alb. Tulpiniţa verde îi tremură uşor în adierea vântului, dar se bucură de fiecare gură de aer proaspăt pe care o respiră. Ghiocelul priveşte în ochi soarele strălucitor, iar soarele îi răspunde cu sclipiri sidefii. Bucuros că prietenul său soarele este afectuos, ghiocelul îşi strigă fraţii. Ca la un semn grădina se umple de ghiocei mici abia înfloriţi. Aceştia cresc văzând cu ochii, câlcând în picioare şi ultimele pete de zăpadă. Brusc, grădina devine veselă şi zâmbeşte la vederea mulţimii de ghiocei. Aceştia se prind într-un dans de lumină şi culoare şi cântă în cor, plini de viaţă, că a venit primăvara. Anunţul venirii primăverii este auzit de toată grădina, care se trezeşte la viaţă. Aceasta mulţumeşte ghioceilor că au dat semnalul venirii primăverii şi se pune pe înverzit fiecare copac, tufă şi alte plante.

Ghiocelul

Soarele isi face loc printre nori cenusii.El trimite cateva raze spre intinderea argintie.Haina alba a pamantului se destrama in firicele subtiri.
-Cling!Cling!se aude un glas cristalin.
-Cine esti?
Din pamantul umed si negru a rasarit o suava floricica.Floarea cristalina vorbea cu un glas subtire si mic:
-Eu sunt vestitorul primaverii,cel care aduce venirea anotimpului Primavara.
Soarele spuse imediat dupa vorbele ghiocelului:
-Eu sunt soarele cu razele aurii care te-am ajutat cu lumina delicata ca sa cresti o floare frumoasa.
-Soare,eu sunt trist deoarece florile cele diferite cu splendoarea mea ,ele se retrag razand intre ele fara mine,floarea Primaverii.
-Dar tu esti cea mai delicata floare,trezesti la viata intreaga natura.Esti mult mai adorata decat mine un soare.
-Cum asa,tu esti mingea de aur si aerul devine arzator ,pulberea de aur,caci fara tine nu as fi ajuns ce sunt.
-Si o sa fiu mereu aproape de plăpândul ghiocel care isi  scoate  clopoţeii de sub zăpadă şi vesteste primăvara.
Peste 5 zile frumusetea nemaintalnita a ghiocelului a devenit in toata gradina ,mii de ghiocei draguti.
In  natura este multa frumusete ,sarbatoare,veselie    si culoare peste toata intinderea.Primavara cea voioasa scoate ursul din barlog.Peste tot locul sunt flori de paradis. Pomii sunt incarcati de lumina soarelui arzator ,fluturii ii vezi in orice floare din gradina fermecatoare.

Primul ghiocel

E sfârşit de februarie. E încă frig, dar razele soarelui îşi face loc prin norii de cenuşă şi, destul de timide, încearcă să topească petele mari de zăpadă, care încă au mai zăbovit.
Codrii sunt pustii , lipsiţi de frunze şi de cântecul păsărilor. În aer pluteşte o boare caldă, cu miros de pământ umed.
Iazurile se smulg din dunga gheţii şipotind ca nişte fluiere de argint, din care cântă ciobănaşi nevăzuţi.
Dar iată, acolo pe mal, sub o pată mare de zăpadă , se zăresc câteva firicele subţiri de iarbă. Trezirea la viaţă a naturii, căldura soarelui de primăvară au făcut ca acolo, în jos, pe mal, să răsară şi să se înalţe o floricică suavă, un gingaş ghiocel. Şi-a desprins capul din gluga lui cea verde înălţându-se cu trupul subţire şi crud spre lumina soarelui.
Dar, din cerul albastru, ca o petală de nu-mă-uita , au început să zboare, în adierea vântului, mii şi mii de fluturi albi.În joaca lor, în dansul lor, din întâmplare, un fulg s-a desprins din dans şi a poposit pe clopoţelulde argint al firavului ghiocel.Pentru câteva clipe , au început să-şi vorbească unul altuia, spunându-şi fiecare povestea lui. Fulgul era supărat şi a început să plângă , cu lacrimi de cristal, şiroind peste petalele delicatului clopoţel . Era trist pentru că razele soarelui îl încălzeau. Era trist pentru că mama lui , Ianuarie, l-a părăsit şi pentru că era singur şi neajutorat.
Acesta a fost şi primul şi ultimul lui dans. o adiere uşoară de vânt a mişcat clopoţelul de argint şi acele câteva picături de cristal au alunecat uşor, ajungând în pământ de catifea.
Pentru o clipă, ghiocelul a simţit că este singur , dar aceasta numai până când firicelele subţiri de apă s-au strecurat la rădăcinile lui.
A trecut o noapte, iar dimineaţa, când soarele proaspăt de primăvară şi-a revărsat razele blânde şi fragile, firavul ghiocel devenise un voinivel în haină albă – apa cristalină a fulgului de nea l-a hrănit peste noapte, i-a dat putere şi culoare.

PRIMAVARA

                                                                                                     - compunere -

            Este primavara .

      Soarele incalzeste mai puternic pamantul . Intreaga natura s-a invesmantat in haina de sarbatoare .

      Mugurii copacilor au plesnit . Din ei cresc pe crengi frunze fragede si flori gingase .

      Dintre crapaturile scoartei copacilor , ies la lumina gaze mici si colorate . Albinele harnice isi deretica stupul ca niste adevarate gospodine . Mieii zglobii zburda pe intreaga pajiste .

        Natura este plina de concertul pasarilor care s-au intors din departari . Acestea isi construiesc cu migala cuiburile distruse de furia iernii . Ciripitul lor vessel rasuna in intreaga fire .

        Oamenii se pregatesc pentru sarbatorile Sfintelor Pasti : isi curate sufletele , trupurile , casele , incondeiaza oua , coc cozonaci , jertfesc mieii , merg la biserica .

        Doamne , coboara peste noi , fa-ne mai buni si ajuta-ne sa ne bucuram de Sfanta Invierea Ta !

Primavara

Primavara este anotimpul renasteri.Petalele florilor se deschid,pesarile se intorc dinou in tara noasra zburand din creanga in creanga ciripind cu multa veselie si bucurie.Trandafiri sunt rosi precum buzele ALBEI ca ZAPADA si violetele sunt albastre .Soarele este vesel iar cerul este un albastru pur si campul parca este o explozie de maci asemenea unor petale de tradafiri. Pasarile reantoarse pe meleagurile nostre vestesc renasterea naturii aducand in inimile oamenilor multa fericire si bucurie.Salcamul ademeneste fluturasi multicolori cu parfumul dulce si ademenitor.Soarele este trist pentruca apune dar pe de alta parte este fericit pentruca stie ca maine va incepe o noua zi plina de bucurie,voiosie si fericire.

Primăvara, excursie în natură

Este o zi frumoasă de primavară. Pe cer se văd stoluri de rândunele. Bogdan şi colegii lui de excursie privesc natura înverzită din jurul lor şi respiră aer proaspăt de primăvară. Copacii înverziţi privesc cu veselie spre cerul curat ca lacrima. Crengile lor se mişcă în bătaia lină a vântului precum într-un dans liniştit. Natura, cu ale sale straie înverzite, se bucură de primăvară şi trezeşte la viaţa toate vietăţile pământului. Gâze şi animăluţe mici mişună prin pădurea seculară fără oboseală în căutare de hrană. După ce admiră peisajul de pe pământ, copiii îşi mută privirea spre înalturi. În văzduh, se observă păsări graţioase ce zboară cu gingăşie asemeni unor dansatori pricepuţi. Cu o iuţeală demnă de invidiat, păsările urcă spre cer şi coboară spre pământ, într-o înlănţuire fantastică. După ce îşi finalizează ritualul zborului, păsările se aşează în copaci şi îşi construiesc cuiburi. Este o agitaţie de nedescris. Nimic nu pare să oprească agitaţia din pădurea cuprinsă de febra primăverii. Nici măcar copiii care privesc ca nişte spectatori spectacolul naturii în anotimpul primăvara. Veselia naturii şi viaţa agitată din pădurea însufleţită îi cuprinde şi pe copiii aflaţi în excursie. Copiii sunt tare bucuroşi. A fost o excursie minunată. Au asistat la o adevărată lecţie de biologie şi geografie, o adevărată reprezentaţie în care actorul principal este primăvara.

Sosirea primăverii

Luna martie, luna lui mărţişor, este aici. Odată cu ea primăvara îşi face loc în calendar şi alungă cu un potop de raze strălucitoare frigul greu al iernii şi ultimele pete albicioase de zăpadă. Pământul umed de după topirea zăpezilor ajută ghioceii mici şi plăpânzi să iasă la lumină. Soarele, cu a sa lumină aurie, scaldă cu fascicole luminoase căpşorul gingaş al ghioceilor, transformându-i în clopoţei de argint. 

Lujerii verzui ai ghioceilor se ridică din pământ exact la timp spre a-şi îndrepta florile albe şi fragile spre înaltul cerului pentru a vedea stolurile de păsări, care brăzdează cerul. Grupuri mari de păsări vioaie umplu cerul de un albastru pur. Ţipetele lor vesele la revederea plaiurilor natale, pe care le-au părăsit cu tristeţe astă toamnă, se aud până în depărtări. 

Primele care ajung la destinaţie sunt rândunicile. Obosite de atâta amar de drum, se aşează grăbite pe garduri, pe casele oamenilor, iar altele pe copacii deja înmuguriţi. După ce-şi trag sufletul se pun din nou pe săgetat văzduhul. Gureşe cum sunt, într-o zarvă de nedescris, rândunicile zboară de colo-colo în căutarea unor paie uscate pentru a-şi reface cuiburile dărâmate de zăpada nemiloasă a iernii.

Firişoare mici de iarbă îşi fac apariţia timide în jurul ghioceilor. Buimăcite de iarna lungă şi friguroasă, învaţă acum din nou să crească şi să se îmbete cu razele soarelui. Gâze încă adormite încep să mişune prin covorul de iarbă ce începe acum să fie ţesut. Animale mici şi mari se trezesc din hibernare şi ies la plimbare pentru a sărbătorii venirea primpăverii.

Motivaţi de cerul limpede ca cristalul şi de temperaturile blânde, oamenii sting focul în vatră şi ies din case. Se îndreaptă spre câmpurile livide şi triste pentru a lucra pământul şi spre a-l face să rodească din nou. Natura din ce în ce mai vine îi cheamă pe copii să-şi reia jocul în aer liber. Cu o dorinţă de viaţă cum numai primăvara ştie să o producă, copii zburdă pe plaiurile înverzite. Culeg ghiocei, cântă şi se bucură împreună că iarna geroasă a plecat şi nu se întoarce foarte curând.

Ghiocei, grădină, primăvară - A sosit primăvara!

Soarele cald mângâie natura cu razele sale luminoase. Stratul de zăpadă a dispărut aproape complet din grădină. Ici-colo apar petice de pământ umed. Mici firişoare de verdeaţă scot capul la lumină şi se îmbată cu razele blânde ale soarelui de martie. Din iarba presărată pe alocuri, un ghiocel face ochii mari. S-a trezit din lunga hibernare şi se uită la cerul senin. Priveşte în jur buimăcit de somn, iar apoi îşi desface clopoţelul gingaş şi alb. Tulpiniţa verde îi tremură uşor în adierea vântului, dar se bucură de fiecare gură de aer proaspăt pe care o respiră. Ghiocelul priveşte în ochi soarele strălucitor, iar soarele îi răspunde cu sclipiri sidefii. Bucuros că prietenul său soarele este afectuos, ghiocelul îşi strigă fraţii. Ca la un semn grădina se umple de ghiocei mici abia înfloriţi. Aceştia cresc văzând cu ochii, câlcând în picioare şi ultimele pete de zăpadă. Brusc, grădina devine veselă şi zâmbeşte la vederea mulţimii de ghiocei. Aceştia se prind într-un dans de lumină şi culoare şi cântă în cor, plini de viaţă, că a venit primăvara. Anunţul venirii primăverii este auzit de toată grădina, care se trezeşte la viaţă. Aceasta mulţumeşte ghioceilor că au dat semnalul venirii primăverii şi se pune pe înverzit fiecare copac, tufă şi alte plante.

Primăvara, motiv de bucurie şi veselie

Este primavară. Soarele, florile, gâzele şi păsărelele ne chemau la joacă. Împreună cu prietenii mei Maria, Mihaele şi Ioana am plecat la pădurea de la marginea satului. Toată natura întinerise. Iarba era prospată, florile aşternuseră un covor multicolor pe pajişte, iar fluturii si albinele zburau vesele. Păsărelele gureşe se luară la întrecere cu noi. Pe pajişte erau si Dana, Dora, Nelu, Bogdan şi Andrei. Băieţii au încins un joc de fotbal,iar fetele au cules floricele si au facut coroniţe. La un moment dat, fetele au intrat în joc alături de baieţi. Pădurea răsuna de veselia noastră. Soarele strălucea cu putere. Când am obosit, ne-am aşezat pe iarba fragedă să ne odihnim. Razele calde ale soarelui ne zâmbeau. Ciripitul dulce al păsarelelor se îngâna cu vocile noastre. Mirosul suav al floricelelor ne umple sufletul de linişte şi pace. Încet-încet, soarele se pregătea de culcare. Am plecat uşor spre casa, luând cu noi frumuseţea acelei zile de primavară gingaşă.

Primavara

Matei Dan-Alexandru, clasa aII-a

                        Primăvara  a  venit,

Florile  au înflorit,

Norii-s albăstrui,

Soarele-i  gălbui,

Toată  lumea  e  vrăjită

De  primăvara  mult  dorită.

Trifoiul  cu  patru  foi

Căutat  cam  mult  de  noi,

De  cum  iarna  a  plecat,

Primăvara   i- a  urmat,

Ca  mărţişor  e  frumos

Să îl  oferi  bucuros.

Raze  de  soare

Apar în zare .

Fustele  fetelor,

Dantela  rochiilor,

Jocuri  de  copii  atrăgătoare...

De  soarele  tot  mai  strălucitor

Nouă  ne  era  aşa  de  dor!

                    Aparaschive Nicoleta-Cristina, clasa a II-a

Cerul este  însorit,

Copacii  au înmugurit,

Firul ierbii  a-nverzit,

Florile au răsărit,

Răndunica  a  sosit,

Timpul  cald  a  revenit,

Natura  a-nsufleţit,

Copiii la  joacă  au pornit.

s Newq � a " �r �p 7365D; mso-ansi-language:RO'>Iubirea,  istoria,  natura  i- au  fost  teme

Şi  le-a  cântat  în  versuri  măiestrite

Ce  ne- au  rămas  tezaur  peste  vreme

Că- n  frumuseţe  sunt  neîntrecute.

Bun venit, primavara!

Au inflorit copacii.

Se simte mireasma gradinii,

Se bucura copiii

De sosirea primaverii.

Pe cerul plin de soare

Vad pasari calatoare.

Revin in a lor tara.

Bun venit, primavara!

                 Loredana Postelnicu

SOSIREA PRIMĂVERII

IVAN CRISTIAN - GABRIEL Într-un colţ de codru des Toporaşii – au înţeles Că soseşte într-o doară Draga noastră primăvară Multe gâze ies la soare Melcii caută mâncare Trei albine zăpăcite Bâzâie că-s fericite Un bondar leneş de fel Ar mai dormi puţinel Şi un fluture frumos Din fire cam ... curios Se – aşeză pe-o calendulă Deranjând o libelulă ! Doi prieteni ghiocei Trag concluzia-ntre ei : ,, Frate, dacă noi n-am fi Primăvara n-ar sosi ! ”

PRIMĂVARA

OLARU ANDREI – DRAGOŞ Zilele au început să crească Zăpada să se topească Ghioceii să-nflorească Primăvara să sosească. Câmpia a înverzit Copiii la joacă au pornit Flori frumoase să culeagă Mamelor să dăruiască. Bucuroşi nevoie mare Zboară fluturii în zare Ciripesc păsări voioase Căci primăvara se-ntoarse.

COLŢ DE PRIMĂVARĂ

IVAN CRISTIAN - GABRIEL Pe deasupra cer de stele Jos, sclipiri de licurici Printre frunze, lăcrămioare, Toporaşi şi gâze mici. Iarba fragedă vibrează Scuturându-se de rouă O albină agitată Bâzâie c-are să plouă Peste tot e-o frăgezime Cum nici gândul ... n-a gândit Şi-un miros de tămâioară Ceva de neînchipuit ! Chiar acum trecu o boare Codrul verde lin foşneşte Se-aud susuri de izvoare Şi un clipocit de peşte... Totu-n jur este feerie Chiar şi sufletu-a-nflorit ! Într-o lume – aşa frumoasă Nici nu cred c-ai mai trăit !