UN RASARIT DE TOAMNA

O vapaie de crizantema escaladeaza planeta. In urcusul lor robust se catara pe spalierele pamantului miresme imbietoare ale ultimelor flori ce imparfumeaza diminetile toamnei.

Am vazut Carpatii cu culmile lor inalte, codrii ce se iau la intrecerecu muntii, tainicul tinut al Deltei, insa nimic nu se compara cu un rasarit de toamna in satul meu.

Imediat ce noaptea se ascunde in ochii si pletele fetelor, pamantul isi prinde la butoniere un buchet de raze si flori. Rasaritul soarelui este ceva nou, mereu o premiera, chiar daca el rasare in fiecare zi, de fiecare data e altfel.

In dimineata aceasta a rasarit cu timiditate, rusinat parca de noul anotimp care a preluat stafeta de la vara, precum si de noile culori care au pus stapanire pe lume. Clinchetul frunzelor uscate mi-au batut in geam in semn de ,,buna dimineata" iar primele raze de soare care altadata semanau cu niste curcubee pastorite de ciocarlii si privighetori, acum sunt doar niste urme ale celor de odinioara.

Zana TOAMNA o sa-si ia caleasca impodobita cu frunze aurii si va pleca pe un covor  rosiatic cu pete aramii, misterul rasaritului lasandu-l nedeslusit.

REGINA ANOTIMPURILOR

Dintre toate anotimpurile eu cred ca toamna este cea mai frumoasa.

Frumusetea ei mi s-a aratat intr-o dimineata cand mi s-a parut ca soarele de afara ii dadea un alt contur anotimpului. Soarele lumina peisajul colorat in ruginiu si auriu, iar roua in bataia razelor de soare avea sclipiri de diamant. Un miros ametitor de struguri copti venea din gradina iar gutuiul aproape ca ceda sub bogatia poamelor sale galbene si acoperite cu puf moale ca al puilor de gaina proaspat iesiti din ou.

Bogatia toamnei poate fi asemanata cu frumusetea culorilor sale ce au sclipirile aurului. In livada din fata casei pasarile calatoare fac un ultim antrenament cu puii ce crescusera acum destul de mari, pentru un zbor lung si ostenitor.

Lumina soaelui incalzeste dealul si padurea pare mai trista ca niciodata pentru ca si-a pierdut verdele si prospetimea.

Aceasta dimineata mi-a deschis si mie ochii asupra tuturor frumusetilor ce ma inconjoara.

Fiorul toamnei

                                                                                                 

                                        

             A început să cadă bruma, semn că a sosit toamna, zâna îmbrăcată cu o rochie ţesută cu fir de aur. Odată ajunsă, mândra şi harnica toamnă, cu alaiul ei de frunze multicolore ne încântă cu  peisajele ei parcă coborâte din nişte tablouri pictate de celebrii pictori.

           Frunzele care dansează prin văzduh, stropesc pământul umed cu picuri de ceară, formând apoi un covor de frunze în mii şi mii de culori.  Plopii înalţi , aprinse făclii în zarea câmpiei sunt bătuţi de vânt şi stinşi de ploaia care cade peste case tot mai des. Gâzele amorţite de frig, încearcă să-şi găsească adăpost sub frunzele moarte. V-urile mari de păsări cad spre sud, îndepărtându-se şi făcându-se tot mai mici pe cerul alb de ploi.

          Printre ramurile goale , crivăţul cântă la xilofon. La început, notele sunt interpretate cu uşurinţă, apoi perturbă întreaga simfonie. Pânzele de păianjen s-au transformat în fire de mohair pufos din care îşi fac haine crizantemele şi bobocii încântându-ne în continuare cu cascadele lor de flori. Picuri reci de ploaie stropesc pământul cu tristeţe. Pe străzi, vântul mătură frunzele împrăştiate peste tot. Doar codrul a rămas singur şi vetejit , iar copacii tot îmbătrânind.

În vii, strugurii se coc, iar livezile sunt pline de fructe aromate şi zemoase. În aer plutesc miresmele toamnei, fiind accentuate de mirosul  gutuilor pufoase.

Printre norii plumburii se ivesc ici-colo câteva raze zglobii ale soarelui. Vântul nu încetează să bată, iar copacii rămân goi, dezlipindu-se de fiecare frunzuliţă.

Apropiindu-se sfărşitul toamnei, fiecare om simte un fior puternic din cauză că le va fi dor de miresmele toamnei şi de peisajele minunate.

                      

Palatul pustiu al toamnei

                                         Premiul ,,Împărăţia toamnei”

           Din caleaşca anotimpurilor, coboară acum toamna, zâna Belşugului şi a culorilor. Cu condurii ei de aur străbate întreg ţinutul  răpind în mersul ei simfonia de culori vii.

           În văzduh, totul a intrat în încremenire.Cerul plumburiu,acoperit de nori grei şi întunecaţi , trimite fulgere lungi ce luminează paradisul  dantesc al pământului. Picături cristaline  de ploaie  se aleargă una pe cealaltă într-o goană numai de ele ştiută.

Câmpul verde de altădată devine trist şi solitar. Ceea ce domneşte este doar bruma argintie ca o mătase ţesută cu  pulbere diamantine.. Lanuri întregi de flori pălesc  sub vântul necruţător al toamnei.Copacii seamănă cu nişte scheleţi. Şi-au aruncat haina de frunze în oceanul galben şi foşnitor.Doar câteva frunzuliţe mai atârnă încăpăţânate de crengile bătrânilor copaci. Codrii de aur împărăţesc  ţinuturi întregi. Fire de iarbă aleargă de-a valma sub bătaia vântului.

           Crăiasa toamnă coboară  şi umple hambare  întregi cu gutui ce îngălbenesc de spaimă în faţa gerului crunt. Strugurii adunaţi de frig.

           De departe se zăreşte silueta munţilor goi străjuiesc hotarele întregi ale toamnei.. Doar vântul mai este prezent în peisajul pustiu.. Din când în când, un copac suspină după trilurile voioase ale păsărelelor. Pâraie se despletesc în cărărui de argint peste întinderile înnecate de culoare. Râul goneşte la vale pentru a nu-l ajunge din urmă viforniţa iernii şi depană poveşti  scumpelor lor prietene   :pietrele.

 Acum, împărăteasa culorilor, cu rochia ţesută cu frunze galben-arămii, cu fir de aur şi argint  ne deschide larg porţile palatului său, unde întâlnim doar pustiul. Totul este pustiu şi golaş, iar toamna devine stăpâna tuturor.

TOAMNA

             A sosit toamna.Păsările călătoare pleacă în ţările calde.Cele  mai întârziate se grăbesc şi ele de plecare.

             Un nou an şcolar începe pe 15 septembrie.Unora dintre elevi cred că le era dor de glasul cristalin al clopoţelului.

În anotimpul acesta oamenii culeg recolta mult dorită.Cad şi frunzele copacilor formând un covor multicolor.

Este un pic mai frig, dar e bine şi plăcut să vezi strugurii cum ard în strălucirea soarelui palid.

             Câtă bucurie îmi aduce acest anotimp cu daruri multe şi plăcute!

Toamna

Afară suflă o adiere uşoară de vânt. Copacii roşiatici pierd din ce în ce mai multe frunze aurii, arămii şi ruginii. Lacrimile lui Octombrie udă pământul.

Pe sol doarme Zâna Toamnei cu rochie din frunze ruginii. Toamna, în caleaşca ei de ploaie, smulge frunzele copacilor, lăsându-i goi şi înfriguraţi.

Soarele se ascunde după norii cenuşii. Frunzele de pe pământ strălucesc ca nişte monezi foarte valoroase de aur. Un vânt potolit aduce mireasma bogată a toamnei.

Bruma apleacă florile gingaşe spre iarba ofilită.

Vesela câmpie, verde odinioară, acum este tristă şi vestejită.

Zâna belşugului şi a bogăţiei va pleca în curând, dar va veni la anul tot aşa de darnică.

Avătămăniţei  Andreea

Toamna

Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer, soarele auriu se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna, este una din ficele Mosului An: Primavara, Vara, Toamna si Ianrna. Toamna ne bate la geam, pentru a privi spre culoarea maronie care domina natura. De acum frunzele vor dansa în vazduh, purtate de vânt.
Regina Toamna are părul auriu, o rochie moronie, făcută din mii şi mii de frunze vestejite, dar totusi are un chip luminos. Ea este zglobie si aurie asemeni unui chihlimbar, harnica si darnica ca furnica si albina caci ea ne umple hambarele in fiecare an cu toate bunatatile ei.
Pe dealuri, pe campii, in padure si in livezi totul capata o nuanta ruginie.In padure nu se mai aud trilurile fermecatoare ale pasarilor, deoarece ele au plecat deja si de rind cu ele au luat si cintecele lor nemaipomenite.Dar totusi padurile nu au ramas pustii fiindca copacii sunt inconjurati de o multime de frunze multicolore.Pe linga toate acestea se mai aude si murmurul izvorului din mijlocul padurii.
Copacii au azvarlit frunzele de pe ei, ramanand goi si asteptand sa fie acoperiti de patura alba si pufoasa.
Strazile au imbracat haina aurie a frunzelor. Covorul de frunze moarte fosneste sub picioarele trecatorilor ce sunt din ce in ce mai rari.
Serenada greierilor din timpul verii a amutit. Ei se adapostesc sub covorul multicolor de frunze. Din cand in cand cate o veverita jucausa sare dintr-un copac intr-altul adunand ghinde pentru a-si face provizii pentru iarna.
Din cer incep sa cada picaturi ca nijte margaritare stravezii din ce in ce mai mari, mai reci si mai grele. Dar oare de ce plang norii ?! Poate dupa pasarile calatoare ce le tineau de urat in timpul verii, poate dupa incantatorulsoare ce deodata s-a facut nevazut sau poate dup copiii ce odinioara se jucau prin parcuri , facandu-i sa-si dezvaluie zambetul lor magic pe care nu multi il puteau aprecia. Acesta este un mister ce pare ca nu poate fi dezlusit !

Toamna

A venit toamna. Un lung rastimp vremea ramane egala cu ea nsasi: senina si calda , blanda si dulce . Sunt noile zile de neuitat.. cand razele soarelui par filtrate prin miere.
Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer “pata” rotunda, aurie se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna are o rochie argintie facuta din mii si mii de ganduri bune dar mai ales are acei ochi minunati. Lumina din ei e de aur .
Lacrimile lui Septembrie uda pamantul. Vantul de miazanoapte batea taicios , subtire , patrunzand pana in inima padurii.
Vacanta a zburat ca un stol de randunele. Padurea trista se inalta catre cerul albastru si zarile in ceata se desluseau zile dupa zile , in aceiasi tihna blanda.
A inceput sa rugineasca frunza-n codru si in vii. Gaze plapande, amortite de frig , cauta adapost sub stratul gros de frunze uscate. Negurile se lasa perdeluind zarile.
Noiane de frunze desprinse par ca sunt purtate de vanturi.
Soarele se ascunde dupa norii cenusii . A inceput ploaia din cerul posomorat.
Toamna picteaza copacii goi. Luncile se rosesc si ele..

Compunere peisaj despre toamnă, copaci şi frunze

Toamna este deja aici. Primele semne ale apariţiei acestui anotimp sunt frunzele îngălbenite. Deşi în timpul verii frunzele copacilor au fost verzi şi sănătoase, odată cu instalarea toamnei acestea încep să-şi schimbe culoarea şi să piardă din vigoare. Coroanele copacilor, mândre şi semeţe peste vară, devin acum o aglomerare de crengi maronii. Atmosfera mohorâtă din natură este completată de cerul cu nori negri şi vântul care îndoaie fără milă copacii pe care îi întâlneşte în cale. Soarele nu mai străluceşte pe cer ca altădată, iar în locului lui se instalează ploaia măruntă şi rece.

Sub influenţa acestor condiţii nefavorabile, copacii încep să-şi scuture frunzele îngălbenite. Încetul cu încetul, toate frunzele încep să părăsească copacii. Ca într-un dans ritualic se mişcă în bataia vântului şi să aştern peste tot. Multitudinea de frunze desprinse formează sub acţiunea vântului un covor galben mişcător, asemănător unei mări agitate.

Asemenea copacilor, întreaga natură pare să îngălbănească: iarba se usucă şi primeşte o culoare ruginie, iar tufele pierd orice urmă de verde pe care o aveau. Singurul care pare să nu sufere de pe urma apariţiei toamnei este bradul. Acesta, în ciuda tuturor condiţiilor vitrege ale naturii îşi păstrează prospeţimea şi culoare verde. În noianul de galben şi maroniu din jur, bradul, cu ale sale frunze mereu verzi, înfruntă semeţ vântul şi ploilor care cad din abundenţă.

Compunere despre toamnă - fără personaje

Toamna este anotimpul în care elevii se întorc la şcoală. La ţară, oamenii culeg roadele pământului şi culeg fructele din grădini. Tot acum sunt culeşi strugurii şi este făcut mustul. Pe ogoare, după ce grânele sunt recoltate, pământul este arat şi semănat cu noi cereale.
În acest anotimp natura se schimbă. Frunzele copacilor îngălbenesc şi cad, iarba se usucă, iar soarele încălzeşte din ce în ce mai puţin. Cerul senin de vară dispare şi apar nori negri şi grei. Acum cad ploi reci şi bat vânturi puternice. Oamenii se îmbracă mai gros şi se ascund de ploile dese în spatele umbrelelor.
Toamna păsările călătoare pleacă în ţările calde. Animalele din pădure îşi pregătesc culcuşul pentru iarnă şi strâng provizii pentru această perioadă. Alte animale se pregătesc să hiberneze peste iarnă.
Totul în jur devine mohorât şi ruginiu. Toată natura se pregăteşte să întâmpine iarna şi fulgii de zăpadă care vor cădea în curând.

Vine toamna

     Frumoasa toamna ,                                                                                  Galbene frunze
        Precum o doamna ,                                                                            Cad la pamant
            Coboara-agale,                                                                             Pasari gonite,                                                                                                                                                                                                
                Pe deal si vale.                                                                    De-al toamnei vant.                                                  
                                                                                          
              Padurea plange ,                                                                Si garla plange,                                        
       Cu glas duios,                                                                                  Vara cea calda                                                                                                    
       Al ei frunzis,                                                                                    Copiii ce zilnic,
           Verde , umbros .                                                                  Veneau la scalda.
 

         Asa e toamna ,                                                                                Aduna roade,
     Dintotdeauna ,                                                                                         In mari camari,
          Aduce ploaia,                                                                                     Si calatoare ,
                Aduce bruma.                                                                     In patru zari.
 
                                                          Apoi adoarme
                                                           Si ea pe vine,
                                                           Privind la iarna ,
                                                           Ce rece vine.                                                                                               

                                                               Maria Babut  ,

                                 Profesor pentru inv. Primar, Scoala cu clasele I-IV Zalnoc-Salaj

Toamna

                                                         Aparaschive Cristina,clasa a II-a

Premiul I  la Concursul naţional de creaţie literară şi plastică ,,S-au aurit a toamnă pădurile’’,  secţiunea creaţie literară

Toamna  vine- ncetişor...

Păsările  pleacă- n  zbor,

Întrecând  nor  după  nor,

Îşi  urmează al lor  dor.

Frunzele  s- au   aurit,

Vântul  rău  le- a răscolit,

Bruma rea  le- a  ruginit,

Pe  jos  le- a  îngrămădit.

Toamna  la  noi  a  venit,

Fructe  dulci  ne- a  dăruit

În  livezile bogate:

Mere,  pere,  gutui  coapte.

-Zile  scurte  şi  întunecate,

Nopţi  lungi  şi  înmiresmate,

Roade  dulci  şi parfumate,

Crizanteme  minunate...

Ale  cui  sunt  astea  toate?

                                            Matei  Dan- Alexandru,  clasa  a II- a

Premiul I ,Concursul naţional de creaţie literară şi plastică ,,S-au aurit a toamnă pădurile’’,  secţiunea creaţie literară

Primele  zile  de  toamnă  au  sosit  cu  lumina  blândă  a  soarelui,  cu strălucirea  frunzelor  galbene  şi ruginii  ale  copacilor  aşternute  pe  alei.  Stolurile  de  păsări  călătoare  se  pregătesc  să  îşi  ia  zborul  spre  ţările  calde.

În  livada  bogată  a  bunicilor  pluteşte  mirosul  îmbietor  al  fructelor  coapte:  mere  roşii,  gutui  parfumate  şi  pere  aurii. Particip cu  încântare  la  culesul  roadelor  dulci  şi  aromate  pe  care  le-aş  mânca  şi  cu  ochii.

 Mă  bucur  nespus  de  darurile  generoasei  şi pentru toate îi  mulţumesc.

-  Prea  slăvită  Toamnă,  eşti  preferata  mea!

 Tu  poleieşti  natura  cu  pulberea-ţi  aurie,

 Livada  o  transformi  într-o  feerie,

 Iar  eu  încep  un  nou an  şcolar  cu  veselie!                                                 

                           

Zi magica de toamna

Drăguţ  Letiţia-Andrada,  clasa  a II- a

Premiul I la Concursul naţional de creaţie literară şi plastică ,,S-au aurit a toamnă pădurile’’,  secţiunea creaţie literară

Toamna  a  pus  stăpânire  pe  meleagurile  noastre.

Un  vânt  nemilos  a  aşternut  un  covor  de  frunze  ruginii  în  livada  bogată  a  bunicului.

În  scurta  vacanţă  de  la  începutul  lunii  noiembrie,  am  mers  în  vizită  la  bunici. Eram  tare  nerăbdătoare  să  revăd  livada  în  care,  cu  mulţi  ani  în  urmă,  bunicul  plantase  meri,  peri  şi  gutui. Acolo parcă   intram  într-un  paradis. A  doua  zi  dimineaţa, lumina  blândă a  soarelui  care  abia  îndrăznea  să  răsară , mi-a creat  o  zi  minunată.

Bunica  avea  de gând  să  pregătescă  pentru  iarnă  compot  şi  dulceaţă.  Am mers  împreună  în  livadă şi  am  umplut  coşurile  cu  mere  rumene,  gutui  parfumate  şi  pere  aurii.

Ce  încântată  am  fost de  ziua  petrecută  în  fermecătoarea  livadă!

Magia toamnei

Toamna este fermecatoare prin ninsoarea de frunze galbene-ruginii, verzi-aurii si rosietice care se astern pe pamântul reavan asemenea unui covor colorat.Vântul tomnatic si răcoros îndeamna frunzele la dans, la care ele nu se gândesc mult si îndata încep să danseze.

Regina Toamnă este zglobie si aurie asemeni unui chihlimbar, harnică si darnică ca furnica si albina caci ea ne umple hambarele in fiecare an cu toate bunătătile ei.

Pădurea în noapte

         În orice anotimp, pădurea este minunată la trecerea de la zi la noapte. Luna luminează drumurile şerpuite, greierii cântă sfidând venirea toamnei, broaştele orăcăie, făcându-şi una alteia în ciudă, iar lacul aproape îngheţat dă o privelişte de vis. Copacii se foiesc în mişcarea tot mai nervoasă a vântului de toamnă. Încă o frunză bătrână şi aburită a căzut pe pământul rece ca gheaţa. Luna începe să adoarmă, însă o steluţă nu o lasă, fiindcă vrea să îi spună poveşti despre lumea minunată pe care o luminează. Vieţuitoarele dintre frunzele căzute mai scot un zgomot lin şi stins, apoi parcă toată pădurea cade într-un somn profund. Luna mai veghează prin pleoapele întredeschise toată foşnirea pădurii. După câteva secunde, mai aruncă o privire şi îşi stinge lumina tainică. Lumea întreagă doarme… Noapte bună!

                                                                           Mădălina Hortopeţ

La culesul viei

         Era o dimineaţă mohorâtă de toamnă, când am mers la bunici să-i ajutăm la culesul viei. Un văl de brumă argintie acoperea via ca un voal de mireasă. Glasurile voioase ale alegătorilor înveseleau această dimineaţă neînsufleţită. Broboanele argintii de rouă străluceau asemenea unor licurici peste strugurii dulci, care umpleau coşurile alegătorilor.

         Spre seară, când soarele palid nu mai reuşea să-şi arunce săgeţile aurii, culesul a luat sfârşit. Via a rămas în stăpânirea Zânei Toamnă. Aceasta a pictat frunzele în culori minunate, prelinse din şevaletul ei auriu, apoi a prăvălit frunzele pe pământul negru şi rece.

         Toţi eram frânţi de oboseală şi fericiţi totodată pentru ca i-am ajutat pe bunici. Ne-am întors acasă şi am promis că ne vom întoarce la anul, pentru a o reîntâlni pe Zâna Toamnă.

                                                                           Tamira Lotrean

Frunza

A plutit uşor prin ramuri

Şi-n aer … un suspin,

Biata frunză-ngălbenită

Şi-a aflat tristul destin.

Celelalte frunze triste au căzut

Pe pământul rece, când nimeni n-a ştiut…

Ce se va-ntâmpla cu ele?

Băieţii şi fetele cântă cântecele

De rămas bun.

Frunzele colindă,

Noi am aşteptat toamna să ne cuprindă

Cu o mare înfiorare,

Ca un val mare,

Dar, iată, a venit

Cu un vânt cumplit!