La sanius (1)

Este iarna.

Norii au inceput sa cearna stelute argintii si pufoase care danseaza alene in vazduh. Fulgii atingand timid pamantul il trezesc din somnul, anuntandu-l de domnia iernii. Sub patura de omat se odihnesc plante,iar animale sunt in ascunzisuri. Pomii impitriti, parca sunt acoperiti cu zahar pe strada pustie. Casele cu marginile dantelate,parca sunt niste prajiturele cu frisca. Iazurile sunt acoperite cu oglinzi sclipitoare. Campul se vede printre lacrimile inghetate ale iernii. Cerul se oglindeste in strada pustie.

Maria si Ana se indreapta spre derdelus. Ajungand acolo, au vazut copii cu obraji rosii ca focul. Este frig dar, copiii distranduse nu simt nimic. Un baietel gusta din zapada de un alb imaculat. Altii fac oameni de nea si chiar se bat  cu bulgari. Fetele urca dealul . Maria  conduce sania, iar Ana sta in spate. Coborand cu saniuta, se rastoarna. Dupa cateva ture cu sania fetele se plictisesc,aceste se gandesc ce au sa faca. O fetita le sugereaza ca impreuna sa creeze forme de nea. Maria creeaza o rata, Ana un catelus, iar fetita un purcelus. Acestea parca prind viata, copii uimindu-se.

Maria, Ana si fetita s-au distrat de minune .

Seara, tarziu, cand luna a rasarit pe cer, copii pleaca spre casele lor calduroase.                                               

Pe aripi de zapada

Iarna.Frumosul anotimp a venit cu alaiul sau de gheata peste orasul meu.
Din cerul instelat micutii nori cern floricele argintii.Orasul s-a imbracat cu o haina imaculata de zapada.
Iarna este fiica cea mai rece a batranului an. Cu trena sa lunga si cu chipul ei gingas ea aduce bucuria copiilor si minunata sarbatoare a Craciunului.

Intr-o zi de decembrie am iesit afara sa ma joc impreuna cu prietena mea . Afara peisajul era de nedescris. Copacii,imbracati de-acum cu o haina de zapada, parca presarati cu sclipiri de argint, iti dadeau impresia ca esti intr-o lume de basm. Toti copiii erau afara cu saniuta sau faceau oameni de zapada. Siragul de saniute era parca interminabil la sanius. Brazii, impodobiti cu mii de ornamente se gaseau in curtiile oamenilor,iar noaptea luminitele brazilor luminau strazile intunecate.
Oceanul de ninsoare se aseza usor,usor pe asfaltul abia luminat de razele  slabe ale soarelui. Pe patinoar nu mai era niciun loc.
In casele oamenilor mirosul de cozonaci era imbietor,iar sunetul clopoteilor iti incanta auzul.Magazinele cu jucarii erau pline si pregatite pentru sarbatori.Toata lumea era fericita si implinita .Dar povestile despre zana iarna in casele copiilor erau interminabile.Se zicea ca zana e o fata incredibil de frumoasa cu o rochie de gheata si cu un castel frumos din clestar.
Asa am vazut eu iarna cand am iesit afara cu prietena mea. Seara a venit si minunatul nostru “vis” de iarna continua in tara lui, adica in tara viselor . Am adormit uitandu-ma pe fereastra la luna ce straluce alaturi de alaiul ei de stelute.

Iarna, universul de zapada

Iarnă. Steluţe argintii cad, albinuţe albe roiesc în jur. Zăpada se aşterne cu o mantie albă şi strălucitoare. Un univers rece creat de Iarnă, de atât de frumoasa Iarnă.

Soarele rotund şi palid se arată cu frică printre norii cei reci. Vântul şuieră prin crengile copacilor, cu senzaţia că într-adevăr a venit iarna cea bogată în sărbători. Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniştite sub acoperişurile încărcate cu omăt, şi aranjate cu ghirlandele de cristaluri. Brazi şi pini îmbrăcaţi cu cojoace grele de zăpadă, crengi acoperite de-un palton de nea, copaci ca nişte soldaţi muţi şi reci, cu zale de gheaţă, munţi ca nişte uriaşi adormiţi sub omăt – imagini apocaliptice ale unor zile pierdute la număr atunci când singurătatea îşi face simţită prezenţa pe dealurile albe. Singurătate? Doar pentru puţin timp. Se văd năsucurile copiilor printre florile de gheaţă prinse pe geamurile aburite şi reci ale căsuţelor. Iar singurătatea dispare. Iarna şi-a creat universul nu doar din răceală şi tristeţe, ci şi din copii bucuroşi ce-şi trag săniuţele uşoare prin troiene. Copii mici cad de pe sănii, vrând să ia exemplu de la cei mai viteji tineri. Lacrimile lor cad pe zăpadă şi dispar între fulgii aşezaţi deja într-un covor alb nemărginit. Lacrimile se opresc atunci când bunicii şi părinţii îi provoacă să împodobească pomul de Crăciun.

E acelaşi univers „rece” al Iernii, dar „cald” prin inimile fiecăruia. Iarna nu mai poate fi numit un anotimp trist. Ninge atât de frumos încât nu poţi să te abţii de la o bulgăreală şi să nu te joci cu omătul cel pufos.

Primul ghiocel

E sfârşit de februarie. E încă frig, dar razele soarelui îşi face loc prin norii de cenuşă şi, destul de timide, încearcă să topească petele mari de zăpadă, care încă au mai zăbovit.
Codrii sunt pustii , lipsiţi de frunze şi de cântecul păsărilor. În aer pluteşte o boare caldă, cu miros de pământ umed.
Iazurile se smulg din dunga gheţii şipotind ca nişte fluiere de argint, din care cântă ciobănaşi nevăzuţi.
Dar iată, acolo pe mal, sub o pată mare de zăpadă , se zăresc câteva firicele subţiri de iarbă. Trezirea la viaţă a naturii, căldura soarelui de primăvară au făcut ca acolo, în jos, pe mal, să răsară şi să se înalţe o floricică suavă, un gingaş ghiocel. Şi-a desprins capul din gluga lui cea verde înălţându-se cu trupul subţire şi crud spre lumina soarelui.
Dar, din cerul albastru, ca o petală de nu-mă-uita , au început să zboare, în adierea vântului, mii şi mii de fluturi albi.În joaca lor, în dansul lor, din întâmplare, un fulg s-a desprins din dans şi a poposit pe clopoţelulde argint al firavului ghiocel.Pentru câteva clipe , au început să-şi vorbească unul altuia, spunându-şi fiecare povestea lui. Fulgul era supărat şi a început să plângă , cu lacrimi de cristal, şiroind peste petalele delicatului clopoţel . Era trist pentru că razele soarelui îl încălzeau. Era trist pentru că mama lui , Ianuarie, l-a părăsit şi pentru că era singur şi neajutorat.
Acesta a fost şi primul şi ultimul lui dans. o adiere uşoară de vânt a mişcat clopoţelul de argint şi acele câteva picături de cristal au alunecat uşor, ajungând în pământ de catifea.
Pentru o clipă, ghiocelul a simţit că este singur , dar aceasta numai până când firicelele subţiri de apă s-au strecurat la rădăcinile lui.
A trecut o noapte, iar dimineaţa, când soarele proaspăt de primăvară şi-a revărsat razele blânde şi fragile, firavul ghiocel devenise un voinivel în haină albă – apa cristalină a fulgului de nea l-a hrănit peste noapte, i-a dat putere şi culoare.

Dansul fulgilor de nea

Era iarna! Anotimpul acesta nu prea isi merita numele. Nu cadea niciun fulg, caci in aceasta perioada a anului, copiii se dadeau  cu sania….O fi din cauza ca anul trecut a nins prea mult.Stiam, doar ca e frig dar nu e zapada.Mai bine sa fie frig si zapada decat doar frig.Fiind curios, am iesit afara si ma uitam spre cer si am vazut un fulg.L-am prins in mana,dar….minune,nu s-a topit! Ba chiar mi-a vorbit:
-Hei, tu!
-Eu?intrebai uimit.
-Da, tu! sti sa dansezi?
-Da.Chiar pot da lectii,daca vreau.
-Asta si vreau,vino cu mine!
Si atunci, o dara de lumina m-a tras in sus.Trebuie sa recunosc ca imi era putin frica,dar nu puteam da inapoi.Pina la urma am ajuns, dupa cum se vedea, intr-un nor.Atunci am vazut miliarde de fulgi care dansau.Fulgul mi-a zis:
-Avem nevoie de cineva care sa ne ajute la ultimele repetitii.
-Repetitii?am intrebat eu.
-Da.De ce crezi ca ninge doar doua luni pe an? Iti spun eu! Deoarece zece luni facem repetitii.
-Ce repetitii? Va trebuie pregatire sa cadeti pur si simplu?
-Asa crezi tu?Noi nu cadem asa oricum ci cu stil,dansand, a spus fulgul.
-Bine! si ce stil dansati?intrebai eu.
-Depinde de vreme.Vremea influenteaza mult dansul nostru.Daca vremea e agitata,dansam”cha-cha”,iar cand vremea e linistita, valsam.
-Mie, unul, imi place mai mult valsul. Deci, de aceea mi se parea mie ca in zilele linistite cadeti mai cu stil.
-Hai sa revenim spuse fulgul.Ne poti antrena?
-Hai sa incercam!
Am facut eu ultimele repetitii de vals deoarece era vreme linistita si dupa si dupa multe ore si batai de cap eram gata.
Am coborat pe pamant si mi-am privit munca.Acum, ca stiam, se pare ca nu degeaba faceau ei pregatiri.Cat de bine a fost sa-mi vad” elevii” la treaba, facand totul foarte frumos.
Vedeti,pentru nestiutori fulgii nu sunt mai mult decat o combinatie de cristale de gheata minuscule.
Dar pentru mine sunt niste adevarati dansatori!

Povestea unui fulg de nea

Privind cerul pe care se aduna fulgii usori si albi ca florile de cires,un fulg de nea se opreste in palma.Parea o mica fiinta asemeni unei lebede ce plutea alene spre pamant.Parca-mi cerea cu induiosare sa-i dau drumul,ca apoi sa-i pot afla povestea.
Fulgul de nea fusese candva o picatura de apa ce-si avea locul intr-un nor pufos din inaltul cerului.Curiozitatin  il facuse sa plece intr-o calatorie spre pamant,din care stia ca nu se va mai intoarc.Intr-o zi alaturi de alte picaturi mici porni calatoria spre necunoscut.In drumul lui se intalneste cu Mos Crivat care-l transforma intr-o frumoasa steluta argintie.Fulgul de nea era tare incantat de noua sa infatisare.
Coborand spre pamant vazu o multime de fulgii de nea ce se jucau prin aer ca un roi de fluturi albi,apoi se lasau pe pamantul somnoros.Copii se bucurau de venirea lor si adunandu-i la un loc faceau un bulgaras cu care se jucau.
Intr-o zi zburand ca de obicei din loc in loc,ajunge din intamplare in palma mea moale si calda unde se transforma din nou in ceea ce fusese:o picatura mica de apa.

“DE CRACIUN” …

- compunere - 

          Din vis , din fir de poveste , din adancimi de timp , din fulgii de zapada , din beteala de pe cetina de brad , din seara de colinda , din amintirea ce picura in potirul inimii , din calendarul ce cu pas egal si indiferent masoara timpul , a coborat CRACIUNUL …

          Speranta mantuirii a luminat ieslea minunata si Dumnezeu Prunc ne-a asigurat impacarea cu Dumnezeu Tatal.

          Au crezut si magi si pastorii caci steaua si ingerii au adeverit Intruparea Cuvantului . Iisus s-a nascut in iesle , dar a primit daruri de la imparati : aur , smirna si tamaie . Deci , chiar de la nastere , Iisus a fost recunoscut ca mare imparat al mantuirii si al iubirii .

          Iisus s-a nascut sarac , dar nimeni n-a reusit niciodata   sa-L intreaca in bogatie . Iisus este , a fost si ramane imparatul lumii peste veacuri , prin cuvantul Sau care dainuie si va dainui in nemurire .

          Si dintre dealurile Ardealului ce poarta cuşme de zapada, in fiecare an coboara Mos Craciun . Voi i-ati scris , copii , lui Mos Craciun ?

IARNA

-     

Este iarna . Fulgii de nea danseaza spre pamant . Plapuma alba este tot mai poufoasa . Copacii sunt imbracati in stelute de gheata . Pasarelele calatoare au plecat spre drumul lor cel lung. Unele au stat la noi in tara si rezista frigului cumplit de afara . Orasul pare inghetat , casele sunt acoperite cu zapada pufoasa , geamurile sunt pictate cu flori de gheata argintii .

Copiii au pornit cu saniutele pe partie . Alearga bucurosi si cu obrajii rosi spre derdelus . Unii se bulgareau , altii se tranteau in zapada , asa este distractia lor . Se bucura cu totii ca a sosit anotimpul cel alb . Din loc in loc se zareste cate un om de zapada hazliu , iar in jurul lui se invart copii fericiti .

Oamenii se pregatesc de marile sarbatori ale anului , Craciunul cu : lumini stralucitoare si viu colorate , beteala argintie si aurie , globuri colorate , impodobind geamurile , vitrinele , balcoanele si intreg orasul .

Bradul de Craciun este bucuria tuturor .

Bine ai sosit , iarna !

Jocuri de iarnă

Iarna argintie s-a înstăpânit peste lume. Omătul sclipitor s-a aşternut pe pământul îngheţat. Casele şi-au pus cămăşile albe. Din înaltul cerului cad fulgi mari de vată. Soarele cu dinţi trimite raze călduţe pe pământ. Vremea de afară te invită la joacă.
Copiii se îmbracă gros:cu paltoane, mănuşi, căciuli şi  fulare pentru a nu simţi frigul. Ei sunt nerăbdători să alunece pe derdeluş.
Şiragul de săniuţe alunecă la vale. Copii chiuiau de bucurie.
Ei fac un concurs numit mister omul de zăpadă. Ce-a mai frumoasă creaţie va câştiga o diplomă. Ei muncesc de zor.
Emilia a construit omul de zăpadă cu următoarele ingrediente: din doi tăciuni negri i-a pus ochii, dintr-o agrafă din părul ei i-a pus gura, din nişte pietre colorate i-a pus nasturi, dintr-un morcov i-a pus nasul, din două felii de sfeclă i-a pus obrăjorii, dintr-o pălărie veche i-a pus fesul, dintr-o eşarfă i-a pus fularul, iar din două mături i-a pus mâinile.
Toţi oamenii de zăpadă au fost frumoşi dar omul de zăpadă  făcut de Emilia a câştigat. Ea a primit diploma urmată de aplauze. Toată lumea a striga:
- Felicitări, Emilia!

IARNA

E frig!

O casa spanzurata parca-n cer, cu-n gard facut din gauri si nuielesimte ceea ce s-a intamplat si ii surade noului anotimp cu o serpuire de fum.

Toamna deja a dat stafeta surorii sale, misiunea fiind continuata cu mandrie de tanara domnita imbracata in alb, cu incaltari de argint: iarna. Un deal, departe, invesmantat in straie de sarbatoare povesteste padurilor ca primavara va veni candva si ca, in ciuda gerului, toti ar putea face ceva sa se distreze. O zgribulita-n peneviseaza puscaria unei custi sperand ca soarele va straluci iar pe bolta cereasca incalzindu-i penele.

E iarna deasa, friguroasa, cu-n ger naprasnic, doar brazii mai sunt verzi in departare iar norii negrii adunati in clai deschid spre pamant din cand in cand cate o zare.

IARNA

            

             A sosit iarna. Timidă la început, apoi tot mai îndrăzneaţă, ea îşi arată farmecul.

             Fulgii dansează ca petalele florilor de cireş. Este frig…Soarele se arată uneori. Totu-i alb:câmpul de vată, pădurile de zahăr, apele ca oglinda.

             Iarna este prilej de bucurie atât pentru cei mari, cât şi pentru cei mici.În acest anotimp sunt cele mai frumoase obiceiuri:colindul, pluguşorul, jocul caprei.

Toate sărbătorile de iarnă sosesc cu bucuria noastră de a împodobi bradul. Mii de steluţe sclipitoare stălucesc pretutindeni.

             Cum cad  mai multe picături de argint din cerul pardosit cu mărgăritare, copiii încep să adune bulgări mari pentru a face un om de zăpadă.

              Câte bucurii ne aduce mândra iarnă!

Iarna

Iarna
O zi de iarna.Totul pare o intindere tacuta si alba. Aerul geros plimbat de adierea lina a unor crengi uscative de fag , hornurile caselor prin care ies forme de neinteles,ce infatiseaza aburul cald  si aromat  al mancarurilor,drumurile par niste oglinzi poleite de soare stralucitor.Dar deodata,incep sa cada din inaltul vazduhului,flori albe  de zapada .Viscolul puternic isi face  aparitia  rascolind nametii din calea sa,si imprastiind fulgii de nea pe fata neagra a pamantului.Singurul care rezista in fata acestora,este bradul cu podoaba sa vesnic verde, care priveste mandru de pe crestele inalte ale muntilor . Este inconjurat de vietuitoare iernatice ,care ii impartasesc soarta:in departare,prin ceata groasa, se zareste neclar o faptura careia nu prea ii place sa ii fie incalcat teritoriul.Imediat,scoase un zbieret inspaimantator ,ce raspandea in sufletele bietelor animale, groaza si neliniste.Doua licariri scanteietoare se apropie incet de locul lor.
Insa,bradul,binevoitor,le ascunde in cetina sa,iar fiara de lup,se indeparta furios,fara nici un folos.Animalele ii multumira copacului pentru ascunzatoarea oferita,si ii spuse ca probabil,pentru bunatatea sa,este singurul copac,caruia nu i se fura haina sa cea verde,drept rasplata pentru ceea ce face.

Craiasa zapezii

Zana invesmantata in alb a venit pe crivat calare.Norii fumurii au pus stapanire pe bolta cereasca si varsa flori albe de omat.Lacrimile inghetate ale iernii se prind in vartejuri.Ea presara din cununa ei de gheata fulgi de nea, ger si melancolie, desi este rece inima ei este calda pentru ca revarsa bucurie, emotie si incantare.Ea a invesmantat lumea intr-o mantie argintie.Fulgii plutesc ca un roi de fluturi albi peste gheata ca oglinda.Afara ninge ca-n povesti.Craiasa poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii.Casele au marame dantelate.Regina ghetii a lasat in urma ei pomi impietriti ce par naluci ratacite.Ei au adunat pe brate manusi de argint.In oceanul de cristal,casele, abia se deosebesc de zapada rece si pura.
Iarna,animalele hiberneaza,cauta mancare si un adapost calduros.Iepurasul dragalas cauta o vizuina pentru a-si incalzi labutele.Puternicul urs,acum hiberneaza linistit.Veverita,micul ghemotoc roscat de blana sta in scorbura sa fara sa iasa afara din ea pentru ca nu va supravietui frigului.Lupusorul care era de temut vara,acum abia daca prinde un iepure sau o caprioara.
Pe ulita miroase a turta dulce si a cozonaci.De sub caciuli rasar obrajori de rubin.Este timpul de sanius.Pe derdelus, un sirag de saniute se imping intre ele si aluneca pana la un camp de cristal.Unii copii fac oameni de zapada,ingeri de zapada si se bat cu bulgari.
Iarna oamenii nu mai au la fel de multa treaba ca toamna.Ei iarna stau in casa, se joaca sau discuta cu familia ori impodobesc bradul pentru a se pregati pentru sarbatori.Ei se bucura impreuna cu familia sau pleaca la serviciu.
Sarbatorile iernii sunt:Mos neculai,Craciunul si Sfantu Ioan si boboteaza.Iin aceste sarbatori oamenii stau impreuna si sunt uniti la bine si la greu.Plang,rad si se bucura impreuna.Se ofera cadouri si multe dulciuri ,dar cele mai importante lucruri sunt iubirea si intelegerea.
Este sfarsitul iernii.Ea cu toti soldatii ei pregatesc atacul ofensiv.Desi soldatii ei sunt numerosi si curajosi nu se compara cu cei ai primaverii,cel mai important si mai puternic soldat, fiind soarele.Cu un ultim ragaz,iarna,nu a mai putut castiga si s-a retras spre munti,dar primavara se indreapta spre ea cu atacul decisiv.Iarna a decis sa se retraga in univers ,dar a promis ca se va intoarce peste un an cand isi va aduna noi forte.Primavara a scos iarna din tara si a adus caldura si lumina.

Omul de zapada

Este iarna.Copiii au iesit sa se distreze pe-afara.Cele trei prietene:Anabela,Bianca si Adriela au pornit la derdelus.Gerul era nespus de rau si sufla cu toate puterile afara.Dupa ce au venit de la sanius,au hotarat sa faca un om de zapada.Adriela s-a dus in casa sa ia niste nasturi,Bianca a pornit in fuga spre casa ca sa aduca o palarie si un morcov ascutit,iar Anabela s-a dus sa i-a cele necesare.O fetita i s-a alaturat grupului de fete.Pe fata o chema Esmeralda.Cele tri fetite:Bianca,Esmeralda,Anabela si Adriela.
Ce frumosa zi de iarna

Compunere despre iarnă, zăpadă

Clinchetul gingaş al clopoţelului ne anunţă că s-a sunat. Pentru astăzi orele s-au terminat, iar copiii se îndreaptă voioşi spre ieşire. Zăpada pufoasă şi albă ca vata de zahăr acoperea întreaga curte a şcolii. Sub paşii micuţi ai copiilor, zăpada din curtea şcolii sfârâia uşor. Plin de o bucurie uriaşă, am făcut primul bulgăre de zăpadă din acest an. După ce l-am aruncat spre Vasile, i-am spus acestuia că ar fi nemaipomenit dacă am încinge împreună cu ceilalţi o bulgăreală. Dintr-o dată zăpada imaculată din jurul nostru s-a transformat într-o mulţime de bulgări. Ca la un semn, zeci de bulgări de zăpadă s-au pornit să zboare peste capetele noastre. Unii nimereau ţintele, iar alţii se spărgeau în zeci de bucăţi pe lângă ţintele atent ochite. Bucuria şi vacarmul a umplu toată curtea şcolii. Toţi copiii care au luat parte la bulgăreală s-au bucurat minute în şir de farmecul zăpezii şi de fulgii mari şi albi de zăpadă, care cădeau necontenit.

După ce ne-am jucat în zăpadă, m-am îndreptat împreună cu Vasile spre casă. Pe drum am admirat neaua care se aşeza tăcută peste aleea deja imaculată. Până să ajungem acasă, am stabilit că ne vom întâlnit mai târziu pe dealul din apropiere pentru a ne da cu sania. I-am spus lui Vasile că din nefericire va trebui să ne dăm pe derdeluş cu sania sa, a mea fiind la bunici. Vasile a acceptat pe loc. M-am despărţit de Vasile bucuros că pot să iau parte la săniuş chiar dacă nu am sania mea. Am hotărât ca atunci când părinţii se vor întoarce de la serviciu să-i rog să-mi aducă sania de la bunici, pentru a mă putea bucura şi eu de cel mai frumos anotimp: iarna.

Iarna mă joc în zăpadă

n sfârşit a venit iarna. Vremea s-a schimbat. Iarna este cel mai rece anotimp. Afară este frig şi bate un vânt rece. Oamenii se îmbracă mai gros decât toamna. Acum purtăm mânuşi, căciulă şi fular. 
Astept cu nerăbdare să vină zăpada. Să ningă cu fulgi mari  şi totul să se acopere cu un strat gros de zăpadă. Să mă dau cu săniuţa.

Eu şi prietenul meu vom merge în parc şi vom face un om de zăpadă. Am hotărât ca eu să aduc un morcov pentru nas şi el să aducă nasturii pentru ochi. Va fi cel mai frumos om de zăpadă. După aceea, ne vom bate cu bulgări de zăpadă şi vom alerga până când ne vom încălzi. Iar când mă voi întoarce acasă, după jocul prin zăpadă, voi bea un ceai cald cu miere şi lămaie. De abia aştept să ningă şi să fie multă zăpadă.

Iarna

MONEA  MIHĂIŢĂ-DĂNUŢ,  clasa  a II- a

Ninge  de  trei  zile. Iarna  se  face  stăpână  peste  întinsa  zare. Licurici de  zăpadă  cad  uşor   pe  pământ. Alerg  după  ei,  îi  prind  în  palme, dar  ei  se  transformă  în  lacrimi  de  rouă. Covorul  imaculat  şi   pufos  se  aşterne  peste  sat. Casele  sunt  ascunse  sub  căciuli  albe  de  postav.Pomii  cu  ramuri  de  argint  se  împodobesc  cu  petale de  crizanteme  albe. Totul  în  jur  este  ca  într-un  vis  frumos.

            La  marginea  satului  este  mare zarvă. Văzduhul  răsună  de  chiotele  necontenite  ale copiilor. Fluturii  albi  se opresc  din  zbor  şi  privesc  îngrămădiţi  în  nori  cenuşii tabloul  minunat al iernii. Deodată,  cerul  se  înseninează  la  faţă, iar soarele  sfios  şi  palid zâmbeşte  prietenos. Jocurile  copiilor se  încing  tot  mai  mult.

Dealul  îşi  întâmpină cu  drag oaspeţii care  vin  în  număr  tot  mai  mare. Săniile  urcă  şi  coboară  într-o  pulbere  fină  şi  strălucitoare  de  steluţe  albe  de  omăt. Bucuros,  îmi  iau  săniuţa  şi  fug  pe  uliţă. Acolo  sunt  mulţi  copii  cu  obrajii  îmbujoraţi. Ne  dăm  cu  sania  pe  derdeluş. Vin  şi  alţi  copii  pregătiţi  să  facă  un  om  de  zăpadă.Sandu  rostogoleşte  un  bulgăre  mic  de  zăpadă.  Acesta  devine  din  ce  în  ce mai  mare. Va  fi  capul  omului  de nea. Florin  îi  face  trupul. Copiii  ridică  bulgării  unul  peste  altul. Ionel  îi  aşază  pe  cap  o  cratiţă  veche.

Eu  înveselesc  chipul  omului  de  zăpadă  cu  ochi  din  tăciuni  şi  nas  dintr-un  morcov.

Timpul  zboară  ca  gândul.  Amorţit  de  ger,  mă  despart  cu  greu  de  copii  şi  plec  acasă. Văd  florile  de  gheaţă  care  acoperă  fereastra  şi  ghirlandele  de  cristaluri  de  la  streaşina  casei. Intru  în  casă  şi  mă  aşez  lângă  sobă.

 Ce zi  de  neuitat am  petrecut  pe derdeluş!

" � p n �r �p mso-spacerun:yes'>  spre  ţările  calde.

În  livada  bogată  a  bunicilor  pluteşte  mirosul  îmbietor  al  fructelor  coapte:  mere  roşii,  gutui  parfumate  şi  pere  aurii. Particip cu  încântare  la  culesul  roadelor  dulci  şi  aromate  pe  care  le-aş  mânca  şi  cu  ochii.

 Mă  bucur  nespus  de  darurile  generoasei  şi pentru toate îi  mulţumesc.

-  Prea  slăvită  Toamnă,  eşti  preferata  mea!

 Tu  poleieşti  natura  cu  pulberea-ţi  aurie,

 Livada  o  transformi  într-o  feerie,

 Iar  eu  încep  un  nou an  şcolar  cu  veselie!                                                 

                           

IARNA

•

E  IARNA  IAR . . .

Iarna a sosit                                                                                                                                    

   Si pamantul l-a albit                                                                                                             

A adus doar bucurii                                                                                                  

  Pentru cei mai multi copiii.                                                                                                                  

•

•

•Ei cu toti s-au bucurat                                                                                        

 Si-n zapada s-au jucat.                                                                                                                   

Pe partie ei s-au dat                                                                                                                           

     Si nasul le-au-nghetat.                                                                                                            

•

•                            Ardei  Alexandru

FULGII

•Cad din cer stelute mii,                  

Albe, mari si argintii .                       

Prin vazduh senin danseaza         

   Spre pamant inainteaza.                    

•

•Si in zborul lor usor                         

      Se astern ca un covor,               

        Care straluceste-n noapte          

       Tesut parca din diamante.                             

•

•                                   Tamas  David

JOCURI DE IARNA

•Zapada-i pufoasa,                                                                                                    

     Jocu-i cautat,                                                                                                            

    Bulgari mari de vata,                                                                                                        

              Noi am aruncat.                                                                                                                         

•

•Iarna, mult frumoasa,                                                                                                                 

       La noi sa mai vii,                                                                                                                                    Caci tu intotdeauna                                                                                                                  

      Ne-aduci bucurii !                                                                                                                                         

•

•                                 Salahoru  Valeria

IARNA

•Iarna,zana mladioasa,                    

   Cu zapada ta pufoasa                       

Te rugam sa stai la noi               

      Sa ne jucam cu bulgari moi.          

•

•Cu mantia ta alba ,                             

Cu fulgii pufosi de nea                 

   Ai imbracat in graba                          

Livada, draga mea.                                                            

•

•                       Hanibac  Robert

SANIUTA

•Saniuta, saniuta                                                                                                       

     Tare esti tu draguta !                                                                                                         

  Cand cu primii fulgi de nea                                                                                    

        Tu ma duci la vale asa .                                                                                                            

•

•

•Pe costisa dealului                                                                                                     

  Cu baietii satului .                                                                                                        

  Tare-mi place sa cobor ,                                                                                                   

      Doar la vale ca-i usor.                                                                                                                                     

•

•                                 Molner  Alexandru

OMUL DE ZAPADA

•Intr-un colt alb de livada           

Rade omul de zapada            

   Poarta-n cap o oala veche         

Rasturnata pe-o ureche .           

•

•Iar copiii in jurul lui                  

Cu obrajii rosiori                

Canta si se bucura                 

    Ca e iarna darnica .                         

•

•                      Diaconu  Madalina

ZAPADA

•Iarna a albit, copii,                                                                                           

                Munti, dealuri si campii.                                                                                                                  Satu-i parca adornit                                                                                                       

          Zapada l-a acoperit.                                                                                                                    

•

•

•Sus pe deal o sanioara                                                                                                                                              Se coboara catre moara.                                                                                                                                             Si pe ea e Vasilica                                                                                                                 

        Care tremura de frica.                                                                                                         

•          

•                                      Pantiru  Angelica

LA SANIUS

•Veselia-i mare                                         

Colo sus pe deal                                      

Bogdanel cel jucaus                                   

  A venit la derdelus.                                   

•

•Saniuta cea usoara                                 

  Fuge parca zboara.                                     

  In obraji bujori                                         

De frig nininsori.                                                    

•   

•                   Hutuleac Stelian

IARNA  GREA

•Este iarna cea mai grea                                                                                                              Tot e acoperit de nea                                                                                                        Si ma uit pe geam afara                                                                                                                      Sa vad drumul de la scoala.                                                                                                                      

•

•

•Nimeni nu merge pe drum                                                                                                Doar din cos mai iese fum.                                                                                                                Prin perdeaua de zapada,                                                                                                         Tata umbla prin ograda.                                                                                           

•

•                                                Rosu  Felicia