Palatul pustiu al toamnei
Premiul
,,Împărăţia toamnei”
Din caleaşca anotimpurilor, coboară
acum toamna, zâna Belşugului şi a culorilor. Cu condurii ei de aur străbate
întreg ţinutul răpind în mersul ei
simfonia de culori vii.
În văzduh, totul a intrat în
încremenire.Cerul plumburiu,acoperit de nori grei şi întunecaţi , trimite
fulgere lungi ce luminează paradisul
dantesc al pământului. Picături cristaline de ploaie
se aleargă una pe cealaltă într-o goană numai de ele ştiută.
Câmpul
verde de altădată devine trist şi solitar. Ceea ce domneşte este doar bruma
argintie ca o mătase ţesută cu pulbere
diamantine.. Lanuri întregi de flori pălesc
sub vântul necruţător al toamnei.Copacii seamănă cu nişte scheleţi.
Şi-au aruncat haina de frunze în oceanul galben şi foşnitor.Doar câteva
frunzuliţe mai atârnă încăpăţânate de crengile bătrânilor copaci. Codrii de aur
împărăţesc ţinuturi întregi. Fire de
iarbă aleargă de-a valma sub bătaia vântului.
Crăiasa toamnă coboară şi umple hambare întregi cu gutui ce îngălbenesc de spaimă în
faţa gerului crunt. Strugurii adunaţi de frig.
De departe se zăreşte silueta
munţilor goi străjuiesc hotarele întregi ale toamnei.. Doar vântul mai este
prezent în peisajul pustiu.. Din când în când, un copac suspină după trilurile
voioase ale păsărelelor. Pâraie se despletesc în cărărui de argint peste
întinderile înnecate de culoare. Râul goneşte la vale pentru a nu-l ajunge din
urmă viforniţa iernii şi depană poveşti
scumpelor lor prietene
:pietrele.
Acum, împărăteasa culorilor, cu rochia ţesută
cu frunze galben-arămii, cu fir de aur şi argint ne deschide larg porţile palatului său, unde
întâlnim doar pustiul. Totul este pustiu şi golaş, iar toamna devine stăpâna
tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu