Pe aripi de zapada

Iarna.Frumosul anotimp a venit cu alaiul sau de gheata peste orasul meu.
Din cerul instelat micutii nori cern floricele argintii.Orasul s-a imbracat cu o haina imaculata de zapada.
Iarna este fiica cea mai rece a batranului an. Cu trena sa lunga si cu chipul ei gingas ea aduce bucuria copiilor si minunata sarbatoare a Craciunului.

Intr-o zi de decembrie am iesit afara sa ma joc impreuna cu prietena mea . Afara peisajul era de nedescris. Copacii,imbracati de-acum cu o haina de zapada, parca presarati cu sclipiri de argint, iti dadeau impresia ca esti intr-o lume de basm. Toti copiii erau afara cu saniuta sau faceau oameni de zapada. Siragul de saniute era parca interminabil la sanius. Brazii, impodobiti cu mii de ornamente se gaseau in curtiile oamenilor,iar noaptea luminitele brazilor luminau strazile intunecate.
Oceanul de ninsoare se aseza usor,usor pe asfaltul abia luminat de razele  slabe ale soarelui. Pe patinoar nu mai era niciun loc.
In casele oamenilor mirosul de cozonaci era imbietor,iar sunetul clopoteilor iti incanta auzul.Magazinele cu jucarii erau pline si pregatite pentru sarbatori.Toata lumea era fericita si implinita .Dar povestile despre zana iarna in casele copiilor erau interminabile.Se zicea ca zana e o fata incredibil de frumoasa cu o rochie de gheata si cu un castel frumos din clestar.
Asa am vazut eu iarna cand am iesit afara cu prietena mea. Seara a venit si minunatul nostru “vis” de iarna continua in tara lui, adica in tara viselor . Am adormit uitandu-ma pe fereastra la luna ce straluce alaturi de alaiul ei de stelute.

Iarna, universul de zapada

Iarnă. Steluţe argintii cad, albinuţe albe roiesc în jur. Zăpada se aşterne cu o mantie albă şi strălucitoare. Un univers rece creat de Iarnă, de atât de frumoasa Iarnă.

Soarele rotund şi palid se arată cu frică printre norii cei reci. Vântul şuieră prin crengile copacilor, cu senzaţia că într-adevăr a venit iarna cea bogată în sărbători. Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniştite sub acoperişurile încărcate cu omăt, şi aranjate cu ghirlandele de cristaluri. Brazi şi pini îmbrăcaţi cu cojoace grele de zăpadă, crengi acoperite de-un palton de nea, copaci ca nişte soldaţi muţi şi reci, cu zale de gheaţă, munţi ca nişte uriaşi adormiţi sub omăt – imagini apocaliptice ale unor zile pierdute la număr atunci când singurătatea îşi face simţită prezenţa pe dealurile albe. Singurătate? Doar pentru puţin timp. Se văd năsucurile copiilor printre florile de gheaţă prinse pe geamurile aburite şi reci ale căsuţelor. Iar singurătatea dispare. Iarna şi-a creat universul nu doar din răceală şi tristeţe, ci şi din copii bucuroşi ce-şi trag săniuţele uşoare prin troiene. Copii mici cad de pe sănii, vrând să ia exemplu de la cei mai viteji tineri. Lacrimile lor cad pe zăpadă şi dispar între fulgii aşezaţi deja într-un covor alb nemărginit. Lacrimile se opresc atunci când bunicii şi părinţii îi provoacă să împodobească pomul de Crăciun.

E acelaşi univers „rece” al Iernii, dar „cald” prin inimile fiecăruia. Iarna nu mai poate fi numit un anotimp trist. Ninge atât de frumos încât nu poţi să te abţii de la o bulgăreală şi să nu te joci cu omătul cel pufos.

Primul ghiocel

E sfârşit de februarie. E încă frig, dar razele soarelui îşi face loc prin norii de cenuşă şi, destul de timide, încearcă să topească petele mari de zăpadă, care încă au mai zăbovit.
Codrii sunt pustii , lipsiţi de frunze şi de cântecul păsărilor. În aer pluteşte o boare caldă, cu miros de pământ umed.
Iazurile se smulg din dunga gheţii şipotind ca nişte fluiere de argint, din care cântă ciobănaşi nevăzuţi.
Dar iată, acolo pe mal, sub o pată mare de zăpadă , se zăresc câteva firicele subţiri de iarbă. Trezirea la viaţă a naturii, căldura soarelui de primăvară au făcut ca acolo, în jos, pe mal, să răsară şi să se înalţe o floricică suavă, un gingaş ghiocel. Şi-a desprins capul din gluga lui cea verde înălţându-se cu trupul subţire şi crud spre lumina soarelui.
Dar, din cerul albastru, ca o petală de nu-mă-uita , au început să zboare, în adierea vântului, mii şi mii de fluturi albi.În joaca lor, în dansul lor, din întâmplare, un fulg s-a desprins din dans şi a poposit pe clopoţelulde argint al firavului ghiocel.Pentru câteva clipe , au început să-şi vorbească unul altuia, spunându-şi fiecare povestea lui. Fulgul era supărat şi a început să plângă , cu lacrimi de cristal, şiroind peste petalele delicatului clopoţel . Era trist pentru că razele soarelui îl încălzeau. Era trist pentru că mama lui , Ianuarie, l-a părăsit şi pentru că era singur şi neajutorat.
Acesta a fost şi primul şi ultimul lui dans. o adiere uşoară de vânt a mişcat clopoţelul de argint şi acele câteva picături de cristal au alunecat uşor, ajungând în pământ de catifea.
Pentru o clipă, ghiocelul a simţit că este singur , dar aceasta numai până când firicelele subţiri de apă s-au strecurat la rădăcinile lui.
A trecut o noapte, iar dimineaţa, când soarele proaspăt de primăvară şi-a revărsat razele blânde şi fragile, firavul ghiocel devenise un voinivel în haină albă – apa cristalină a fulgului de nea l-a hrănit peste noapte, i-a dat putere şi culoare.

Dansul fulgilor de nea

Era iarna! Anotimpul acesta nu prea isi merita numele. Nu cadea niciun fulg, caci in aceasta perioada a anului, copiii se dadeau  cu sania….O fi din cauza ca anul trecut a nins prea mult.Stiam, doar ca e frig dar nu e zapada.Mai bine sa fie frig si zapada decat doar frig.Fiind curios, am iesit afara si ma uitam spre cer si am vazut un fulg.L-am prins in mana,dar….minune,nu s-a topit! Ba chiar mi-a vorbit:
-Hei, tu!
-Eu?intrebai uimit.
-Da, tu! sti sa dansezi?
-Da.Chiar pot da lectii,daca vreau.
-Asta si vreau,vino cu mine!
Si atunci, o dara de lumina m-a tras in sus.Trebuie sa recunosc ca imi era putin frica,dar nu puteam da inapoi.Pina la urma am ajuns, dupa cum se vedea, intr-un nor.Atunci am vazut miliarde de fulgi care dansau.Fulgul mi-a zis:
-Avem nevoie de cineva care sa ne ajute la ultimele repetitii.
-Repetitii?am intrebat eu.
-Da.De ce crezi ca ninge doar doua luni pe an? Iti spun eu! Deoarece zece luni facem repetitii.
-Ce repetitii? Va trebuie pregatire sa cadeti pur si simplu?
-Asa crezi tu?Noi nu cadem asa oricum ci cu stil,dansand, a spus fulgul.
-Bine! si ce stil dansati?intrebai eu.
-Depinde de vreme.Vremea influenteaza mult dansul nostru.Daca vremea e agitata,dansam”cha-cha”,iar cand vremea e linistita, valsam.
-Mie, unul, imi place mai mult valsul. Deci, de aceea mi se parea mie ca in zilele linistite cadeti mai cu stil.
-Hai sa revenim spuse fulgul.Ne poti antrena?
-Hai sa incercam!
Am facut eu ultimele repetitii de vals deoarece era vreme linistita si dupa si dupa multe ore si batai de cap eram gata.
Am coborat pe pamant si mi-am privit munca.Acum, ca stiam, se pare ca nu degeaba faceau ei pregatiri.Cat de bine a fost sa-mi vad” elevii” la treaba, facand totul foarte frumos.
Vedeti,pentru nestiutori fulgii nu sunt mai mult decat o combinatie de cristale de gheata minuscule.
Dar pentru mine sunt niste adevarati dansatori!

Povestea unui fulg de nea

Privind cerul pe care se aduna fulgii usori si albi ca florile de cires,un fulg de nea se opreste in palma.Parea o mica fiinta asemeni unei lebede ce plutea alene spre pamant.Parca-mi cerea cu induiosare sa-i dau drumul,ca apoi sa-i pot afla povestea.
Fulgul de nea fusese candva o picatura de apa ce-si avea locul intr-un nor pufos din inaltul cerului.Curiozitatin  il facuse sa plece intr-o calatorie spre pamant,din care stia ca nu se va mai intoarc.Intr-o zi alaturi de alte picaturi mici porni calatoria spre necunoscut.In drumul lui se intalneste cu Mos Crivat care-l transforma intr-o frumoasa steluta argintie.Fulgul de nea era tare incantat de noua sa infatisare.
Coborand spre pamant vazu o multime de fulgii de nea ce se jucau prin aer ca un roi de fluturi albi,apoi se lasau pe pamantul somnoros.Copii se bucurau de venirea lor si adunandu-i la un loc faceau un bulgaras cu care se jucau.
Intr-o zi zburand ca de obicei din loc in loc,ajunge din intamplare in palma mea moale si calda unde se transforma din nou in ceea ce fusese:o picatura mica de apa.

“DE CRACIUN” …

- compunere - 

          Din vis , din fir de poveste , din adancimi de timp , din fulgii de zapada , din beteala de pe cetina de brad , din seara de colinda , din amintirea ce picura in potirul inimii , din calendarul ce cu pas egal si indiferent masoara timpul , a coborat CRACIUNUL …

          Speranta mantuirii a luminat ieslea minunata si Dumnezeu Prunc ne-a asigurat impacarea cu Dumnezeu Tatal.

          Au crezut si magi si pastorii caci steaua si ingerii au adeverit Intruparea Cuvantului . Iisus s-a nascut in iesle , dar a primit daruri de la imparati : aur , smirna si tamaie . Deci , chiar de la nastere , Iisus a fost recunoscut ca mare imparat al mantuirii si al iubirii .

          Iisus s-a nascut sarac , dar nimeni n-a reusit niciodata   sa-L intreaca in bogatie . Iisus este , a fost si ramane imparatul lumii peste veacuri , prin cuvantul Sau care dainuie si va dainui in nemurire .

          Si dintre dealurile Ardealului ce poarta cuşme de zapada, in fiecare an coboara Mos Craciun . Voi i-ati scris , copii , lui Mos Craciun ?

IARNA

-     

Este iarna . Fulgii de nea danseaza spre pamant . Plapuma alba este tot mai poufoasa . Copacii sunt imbracati in stelute de gheata . Pasarelele calatoare au plecat spre drumul lor cel lung. Unele au stat la noi in tara si rezista frigului cumplit de afara . Orasul pare inghetat , casele sunt acoperite cu zapada pufoasa , geamurile sunt pictate cu flori de gheata argintii .

Copiii au pornit cu saniutele pe partie . Alearga bucurosi si cu obrajii rosi spre derdelus . Unii se bulgareau , altii se tranteau in zapada , asa este distractia lor . Se bucura cu totii ca a sosit anotimpul cel alb . Din loc in loc se zareste cate un om de zapada hazliu , iar in jurul lui se invart copii fericiti .

Oamenii se pregatesc de marile sarbatori ale anului , Craciunul cu : lumini stralucitoare si viu colorate , beteala argintie si aurie , globuri colorate , impodobind geamurile , vitrinele , balcoanele si intreg orasul .

Bradul de Craciun este bucuria tuturor .

Bine ai sosit , iarna !

Jocuri de iarnă

Iarna argintie s-a înstăpânit peste lume. Omătul sclipitor s-a aşternut pe pământul îngheţat. Casele şi-au pus cămăşile albe. Din înaltul cerului cad fulgi mari de vată. Soarele cu dinţi trimite raze călduţe pe pământ. Vremea de afară te invită la joacă.
Copiii se îmbracă gros:cu paltoane, mănuşi, căciuli şi  fulare pentru a nu simţi frigul. Ei sunt nerăbdători să alunece pe derdeluş.
Şiragul de săniuţe alunecă la vale. Copii chiuiau de bucurie.
Ei fac un concurs numit mister omul de zăpadă. Ce-a mai frumoasă creaţie va câştiga o diplomă. Ei muncesc de zor.
Emilia a construit omul de zăpadă cu următoarele ingrediente: din doi tăciuni negri i-a pus ochii, dintr-o agrafă din părul ei i-a pus gura, din nişte pietre colorate i-a pus nasturi, dintr-un morcov i-a pus nasul, din două felii de sfeclă i-a pus obrăjorii, dintr-o pălărie veche i-a pus fesul, dintr-o eşarfă i-a pus fularul, iar din două mături i-a pus mâinile.
Toţi oamenii de zăpadă au fost frumoşi dar omul de zăpadă  făcut de Emilia a câştigat. Ea a primit diploma urmată de aplauze. Toată lumea a striga:
- Felicitări, Emilia!

FLUTURELE

Este o zi insorita de primavara. Norii plutesc involt pe bolta cereasca si campiile inverzite isi asteapta oaspetii sa poposeasca.

Insectele si pasarile colorate si-au facut aparitia incantandu-i pe spectatori cu zborul lor plin de gratie si cu glasul mieros. Un fluture gingas isi face simtita prezenta prin farmecul sau iesit din comun. Culorile sale cu sclipiri de diamant sunt mangaiate de raza splendida a soarelui rosiatic. Zborul sau plapand si nevinovat il poarta in tinuturi nebanuite si araipile multicolore se aseamana cu niste haine imparatesti. Pe cap poarta o coroana regala incarcata cu cristale mii si mii.

Dar iata! Fluturele a disparut invaluit in aura sa legendara si misterioasa!

BIANCA

UN FLUTURE

E primavara! O vapaie tranmdafirie escaladeaza cerul iar lumina soarelui aurie patrunde pana in cel mai intunecat coltisor. Pamantul si-a prins la butoniere un buchet de lalele si zambile presarat cu raze fierbinti si rauri scanteietoare si limpezi sugerand delicatete.

Dintr-o floare in alta, printre trandafiri si narcise se intrezareste o faptura cu trupsor delicat si un cap micut, doua antene mai subtiri decat un fir de ata. Avea atasate doua aripioare viu colorate, sclipitoare si atat de delicate si sensibile incat oricine ar putea spune ca este o minunatie, o revelatie care continua sa uimeasca prin gratia cu care zboara si cu care isi aduna polenul pentru a se hrani.

Printre tufele de flori isi gaseste loc si zboara pana ce nici cei mai patrunzatori ochi nu l-au mai putut gasi!

UN RASARIT DE TOAMNA

O vapaie de crizantema escaladeaza planeta. In urcusul lor robust se catara pe spalierele pamantului miresme imbietoare ale ultimelor flori ce imparfumeaza diminetile toamnei.

Am vazut Carpatii cu culmile lor inalte, codrii ce se iau la intrecerecu muntii, tainicul tinut al Deltei, insa nimic nu se compara cu un rasarit de toamna in satul meu.

Imediat ce noaptea se ascunde in ochii si pletele fetelor, pamantul isi prinde la butoniere un buchet de raze si flori. Rasaritul soarelui este ceva nou, mereu o premiera, chiar daca el rasare in fiecare zi, de fiecare data e altfel.

In dimineata aceasta a rasarit cu timiditate, rusinat parca de noul anotimp care a preluat stafeta de la vara, precum si de noile culori care au pus stapanire pe lume. Clinchetul frunzelor uscate mi-au batut in geam in semn de ,,buna dimineata" iar primele raze de soare care altadata semanau cu niste curcubee pastorite de ciocarlii si privighetori, acum sunt doar niste urme ale celor de odinioara.

Zana TOAMNA o sa-si ia caleasca impodobita cu frunze aurii si va pleca pe un covor  rosiatic cu pete aramii, misterul rasaritului lasandu-l nedeslusit.

REGINA ANOTIMPURILOR

Dintre toate anotimpurile eu cred ca toamna este cea mai frumoasa.

Frumusetea ei mi s-a aratat intr-o dimineata cand mi s-a parut ca soarele de afara ii dadea un alt contur anotimpului. Soarele lumina peisajul colorat in ruginiu si auriu, iar roua in bataia razelor de soare avea sclipiri de diamant. Un miros ametitor de struguri copti venea din gradina iar gutuiul aproape ca ceda sub bogatia poamelor sale galbene si acoperite cu puf moale ca al puilor de gaina proaspat iesiti din ou.

Bogatia toamnei poate fi asemanata cu frumusetea culorilor sale ce au sclipirile aurului. In livada din fata casei pasarile calatoare fac un ultim antrenament cu puii ce crescusera acum destul de mari, pentru un zbor lung si ostenitor.

Lumina soaelui incalzeste dealul si padurea pare mai trista ca niciodata pentru ca si-a pierdut verdele si prospetimea.

Aceasta dimineata mi-a deschis si mie ochii asupra tuturor frumusetilor ce ma inconjoara.

IARNA

E frig!

O casa spanzurata parca-n cer, cu-n gard facut din gauri si nuielesimte ceea ce s-a intamplat si ii surade noului anotimp cu o serpuire de fum.

Toamna deja a dat stafeta surorii sale, misiunea fiind continuata cu mandrie de tanara domnita imbracata in alb, cu incaltari de argint: iarna. Un deal, departe, invesmantat in straie de sarbatoare povesteste padurilor ca primavara va veni candva si ca, in ciuda gerului, toti ar putea face ceva sa se distreze. O zgribulita-n peneviseaza puscaria unei custi sperand ca soarele va straluci iar pe bolta cereasca incalzindu-i penele.

E iarna deasa, friguroasa, cu-n ger naprasnic, doar brazii mai sunt verzi in departare iar norii negrii adunati in clai deschid spre pamant din cand in cand cate o zare.

Fiorul toamnei

                                                                                                 

                                        

             A început să cadă bruma, semn că a sosit toamna, zâna îmbrăcată cu o rochie ţesută cu fir de aur. Odată ajunsă, mândra şi harnica toamnă, cu alaiul ei de frunze multicolore ne încântă cu  peisajele ei parcă coborâte din nişte tablouri pictate de celebrii pictori.

           Frunzele care dansează prin văzduh, stropesc pământul umed cu picuri de ceară, formând apoi un covor de frunze în mii şi mii de culori.  Plopii înalţi , aprinse făclii în zarea câmpiei sunt bătuţi de vânt şi stinşi de ploaia care cade peste case tot mai des. Gâzele amorţite de frig, încearcă să-şi găsească adăpost sub frunzele moarte. V-urile mari de păsări cad spre sud, îndepărtându-se şi făcându-se tot mai mici pe cerul alb de ploi.

          Printre ramurile goale , crivăţul cântă la xilofon. La început, notele sunt interpretate cu uşurinţă, apoi perturbă întreaga simfonie. Pânzele de păianjen s-au transformat în fire de mohair pufos din care îşi fac haine crizantemele şi bobocii încântându-ne în continuare cu cascadele lor de flori. Picuri reci de ploaie stropesc pământul cu tristeţe. Pe străzi, vântul mătură frunzele împrăştiate peste tot. Doar codrul a rămas singur şi vetejit , iar copacii tot îmbătrânind.

În vii, strugurii se coc, iar livezile sunt pline de fructe aromate şi zemoase. În aer plutesc miresmele toamnei, fiind accentuate de mirosul  gutuilor pufoase.

Printre norii plumburii se ivesc ici-colo câteva raze zglobii ale soarelui. Vântul nu încetează să bată, iar copacii rămân goi, dezlipindu-se de fiecare frunzuliţă.

Apropiindu-se sfărşitul toamnei, fiecare om simte un fior puternic din cauză că le va fi dor de miresmele toamnei şi de peisajele minunate.

                      

Palatul pustiu al toamnei

                                         Premiul ,,Împărăţia toamnei”

           Din caleaşca anotimpurilor, coboară acum toamna, zâna Belşugului şi a culorilor. Cu condurii ei de aur străbate întreg ţinutul  răpind în mersul ei simfonia de culori vii.

           În văzduh, totul a intrat în încremenire.Cerul plumburiu,acoperit de nori grei şi întunecaţi , trimite fulgere lungi ce luminează paradisul  dantesc al pământului. Picături cristaline  de ploaie  se aleargă una pe cealaltă într-o goană numai de ele ştiută.

Câmpul verde de altădată devine trist şi solitar. Ceea ce domneşte este doar bruma argintie ca o mătase ţesută cu  pulbere diamantine.. Lanuri întregi de flori pălesc  sub vântul necruţător al toamnei.Copacii seamănă cu nişte scheleţi. Şi-au aruncat haina de frunze în oceanul galben şi foşnitor.Doar câteva frunzuliţe mai atârnă încăpăţânate de crengile bătrânilor copaci. Codrii de aur împărăţesc  ţinuturi întregi. Fire de iarbă aleargă de-a valma sub bătaia vântului.

           Crăiasa toamnă coboară  şi umple hambare  întregi cu gutui ce îngălbenesc de spaimă în faţa gerului crunt. Strugurii adunaţi de frig.

           De departe se zăreşte silueta munţilor goi străjuiesc hotarele întregi ale toamnei.. Doar vântul mai este prezent în peisajul pustiu.. Din când în când, un copac suspină după trilurile voioase ale păsărelelor. Pâraie se despletesc în cărărui de argint peste întinderile înnecate de culoare. Râul goneşte la vale pentru a nu-l ajunge din urmă viforniţa iernii şi depană poveşti  scumpelor lor prietene   :pietrele.

 Acum, împărăteasa culorilor, cu rochia ţesută cu frunze galben-arămii, cu fir de aur şi argint  ne deschide larg porţile palatului său, unde întâlnim doar pustiul. Totul este pustiu şi golaş, iar toamna devine stăpâna tuturor.

Copilăria

Copilăria

            Copilăria este o fată înaltă cu părul albastru creată din sentimentele copiilor.

            Ea este sensibilă. Uneori plânge iar alteori râde. Este o fată bună şi frumoasă. Tot timpul trece pe la copii. Dăruieşte fiecărui copil  câte ceva din ea. Castelul ei este construit din dorinţele copiilor.

            O parte din rochia sa e făcută din zahăr, ciocolată, bomboane, fructe. O altă bucăţică a rochiei sale e făcută din zâmbete: de la zâmbetul de a vedea un fluturaş frumos, o floare, la bucuria trăită atunci când copilul primeşte un cadou deosebit, un animal ce poate deveni un bun prieten.

            O altă bucăţică a rochiei este ţesută din lacrimi uşor amare. O lacrimă pentru un picior lovit, pentru o notă mică, sau o ceartă. Iar celelalte bucăţi sunt făcute din câte şi mai câte păţanii ale copiilor.

            Încearcă să fii vesel şi nu supărat!

            Mereu încearcă să trăieşti clipe frumoase, alături de prieteni şi de cei dragi, iar apoi să-ţi aduci aminte cu drag de ele.

            Încearcă să fii mereu optimist!

  

Copilăria

            Copilăria este cea mai frumoasă parte din viaţa unui om. Când suntem copii nu ştim ce înseamnă greul, durerea şi problemele sociale. Ştim doar să zâmbim, să râdem, să ne jucăm şi să învăţăm la şcoală. Părinţii ne fac toate poftele şi ne îndeplinesc toate dorinţele pe care le avem noi..

            Dar din păcate, unii copii nu ştiu să zâmbească şi să se bucure de copilărie. Viaţa e nemiloasă şi nu-i lasă să facă aceste lucruri. Ei sunt mai săraci şi trebuie să muncească şi să facă eforturi de când sunt mici copii. Cu foarte mari eforturi pot să-şi cumpere o haină şi să se ducă la şcoală. Noi, copiii, ar trebui să le dăm şi lor lucruri sau altceva din ce avem noi şi nu ne este nouă de folos. Şi ei trebuie să se bucure de copilărie. Şi ei sunt copii ca şi noi.

            Fiecare om a avut o copilărie. Fie o copilărie bună, fie o copilărie rea. Unii oameni mai mari şi acum ar vrea să fie copii. Toţi adulţii se gândesc cu mare drag la copilăria trăită. Şi cu bune şi cu rele copilăria trebuie trăită. O singură dată-n viaţă suntem copii. Trebuie să facem eforturi pentru a avea o copilărie frumoasă.

            Bucuraţi-vă de copilărie!

            Salvaţi copilăria!

TOAMNA

             A sosit toamna.Păsările călătoare pleacă în ţările calde.Cele  mai întârziate se grăbesc şi ele de plecare.

             Un nou an şcolar începe pe 15 septembrie.Unora dintre elevi cred că le era dor de glasul cristalin al clopoţelului.

În anotimpul acesta oamenii culeg recolta mult dorită.Cad şi frunzele copacilor formând un covor multicolor.

Este un pic mai frig, dar e bine şi plăcut să vezi strugurii cum ard în strălucirea soarelui palid.

             Câtă bucurie îmi aduce acest anotimp cu daruri multe şi plăcute!

IARNA

            

             A sosit iarna. Timidă la început, apoi tot mai îndrăzneaţă, ea îşi arată farmecul.

             Fulgii dansează ca petalele florilor de cireş. Este frig…Soarele se arată uneori. Totu-i alb:câmpul de vată, pădurile de zahăr, apele ca oglinda.

             Iarna este prilej de bucurie atât pentru cei mari, cât şi pentru cei mici.În acest anotimp sunt cele mai frumoase obiceiuri:colindul, pluguşorul, jocul caprei.

Toate sărbătorile de iarnă sosesc cu bucuria noastră de a împodobi bradul. Mii de steluţe sclipitoare stălucesc pretutindeni.

             Cum cad  mai multe picături de argint din cerul pardosit cu mărgăritare, copiii încep să adune bulgări mari pentru a face un om de zăpadă.

              Câte bucurii ne aduce mândra iarnă!

CARTEA MEA PREFERATA

-    compunere -

Dintre cartile citite de mine , mi-au placut foarte mult : “ Povesti ” de Ion Creanga , “ Fram , ursul polar ” de Cezar Petrescu , “ Povestiri ” de Fratii Grimm , “Basme” de Petre Ispirescu , insa cartea mea preferata este “ Poezii ” de Mihai Eminescu .

 Imi place aceasta carte , deoarece din ea am invatat expresii frumoase care mi-au imbogatit vocabularul si mi-au incantat sufletul .

 Prefer aceasta carte pentru ca in ea am aflat cele mai frumoase poezii inspirate de natura , istorie si personaje de basm .

 Imi plac versurile din “ Ce te legeni … ” , “ Revedere” , “ Scrisoarea a III-a ” , “ Calin ( file de poveste ) ” , “ Luceafrul ” .

 Tin la cartea lui Mihai Eminescu , ca la cel mai bun prieten al meu si o pastrez la loc de cinste in biblioteca .

MAMA , FIINTA CEA MAI DRAGA

-    compunere -

Cand se apropie ziua de 8 Martie , ma gandesc la mama .

 Mama este fiinta cea mai draga penttru ca mi-a dat viata , m-a leganat si hranit pana am crescut mare .

 Este frumoasa , nu prea inalta cu ochi caprui , cu par de culoarea castanelor coapte , cu un zambet jucaus pe buze care dispare atunci cand necazurile o coplesesc .

 Sufletul mamei este bun ca o paine calda . Rar se intampla sa nu-mi indeplineasca o dorinta , cu toate ca suntem trei frati . Nu-mi aduc aminte sa ma fi batut vreodata . Este foarte priceputa la pregatirea conservelor .

 Mama este cea care m-a dus prima data la scoala si tot mama m-a ingrijit cand am fost bolnav .

 Mamei ii datorez respect si recunostinta . Sfaturile ei ma vor insoti toata viata . Invatand bine la scoala ca sa pot ajunge un om de nadejde , asa inteleg      sa-mi arat dragostea fata de mama . 

PRIMAVARA

                                                                                                     - compunere -

            Este primavara .

      Soarele incalzeste mai puternic pamantul . Intreaga natura s-a invesmantat in haina de sarbatoare .

      Mugurii copacilor au plesnit . Din ei cresc pe crengi frunze fragede si flori gingase .

      Dintre crapaturile scoartei copacilor , ies la lumina gaze mici si colorate . Albinele harnice isi deretica stupul ca niste adevarate gospodine . Mieii zglobii zburda pe intreaga pajiste .

        Natura este plina de concertul pasarilor care s-au intors din departari . Acestea isi construiesc cu migala cuiburile distruse de furia iernii . Ciripitul lor vessel rasuna in intreaga fire .

        Oamenii se pregatesc pentru sarbatorile Sfintelor Pasti : isi curate sufletele , trupurile , casele , incondeiaza oua , coc cozonaci , jertfesc mieii , merg la biserica .

        Doamne , coboara peste noi , fa-ne mai buni si ajuta-ne sa ne bucuram de Sfanta Invierea Ta !

Îngeraşul

              

         Mi-a fost trimis un înger bun

           De sus, din cer,din stele

           Să mă ajute ca să-i spun

           De dor măicuţei mele.

            Să-i spun că eu sunt îngeraşul ei

           Şi-am s-o ajut în viaţă

           Măicuţă bună,dacă vrei,

           Hai,strânge-mă în braţă!

           Şi mă adoarme mângâiat

           Aşa cum faci întruna,

            Căci eu sunt îngeraşul tău

           Iar mama-i numai una!

În gospodărie

                  

      Zgomot mare-i în ogradă

      Animalele-s grămadă...

          Un purcel de lapte gras

          Mare ca un papanaş

          Prin nămol se tăvăleşte

          Parcă e în apă-un peşte.

           

          Curcanul cu-ale lui mărgele

          Se umflă ţanţoş în pene

           Şi uitându-se în baltă

          Se crede-un păun,nu altă!

           Găinile din poiată

           Fac scandal şi se tot ceartă

           Că nu ştie fiecare

           Care-i oul ăl mai mare.

           Vaca însă plictisită

            Rumegă în grajd pitită

            Aşteptând să se întoarcă

            Viţeluşul de la poartă...

            Peste toate însă sare

            C-un lătrat atât de tare

            Azorel,bătu-l-ar vina

            La pisica lu vecina

            Iată vine gospodarul!

            Linişteşte-ntreg vacarmul,

            Le vorbeşte, le hrăneşte,

            Căci tare le mai iubeşte!

Vine Moş Crăciun

                                   

              Vine,vine,

              La noi acum

              Şi îl primim cu drag

              Pe Moş Crăciun.

              El ne aduce

             Cadouri mari şi mici

             La toţi copiii

             Ce suntem aici.

             Cu toţii îi multumim,

             Un zâmbet îi dăruim,

             Drum bun îi urăm

             Şi la anul îl aşteptăm!

VARA

1.       Culori  de  curcubee  se-amestecă  în  zare,

Cu  verdele  naturii  şi  cu  pământul  ud,

E  caldă, caldă vara, mai  caldă  decât caldul,

Te cheamă  şi  te-ndeamnă  s-alergi  prin  verde crud.

    

2.       Cireşele  sunt  coapte  şi  macii  plin  de  roşu

Şi  mieii  toţi aleargămai  sprinteni  pe  câmpii,

 Iar  soarele  prin  crengile  încărcate  surâde

 Şi oamenii lucrează  pământul  şi prin  vii.

3.       Eu  stau! Privesc  la  soare  şi întreb  un  îngeraş

De poate  să  adune  încă  pe-atât  culoare

El îşi  întoarce  capul  privindu-mă poznaş

Şi-mi  spune  c-aş  putea  s-adun  din floare-n  floare…culoare

NATURA

1.     Mă numesc  Natură!

Sunt  plină de  mister,

Asupra  mea  toţi  îşi revarsă  ura,

Chiar  dacă  tot  ce  vor eu  le  ofer.

2.     Relaxare, oxigen,

Tot  ce  am  eu  le  ofer,

 Verdeaţă, armonie,

 Nici de ei  să  nu  mai  ştie.

3.     În  loc  să  mă  răsplătească,

Toţi  vor  să  mă  rănească,

 Pe  ai  mei fii  mi-i nimicesc

 Ei  deloc  chiar  nu  gândesc.

4.     Interesul  să vi-l  daţi,

Natura  s-o protejaţi,

De orice  inamic,

Sau  invitat  nepoftit.

5.     Eu  mesajul  l-am  transmis,

Nu  uitaţi  ce  aţi  promis,

Pe mine  mă  veţi  ajuta,

De răufăcători  mă veţi apăra.

A sunat clopoţelul să revenim la carte

                                                  

   După o vară fierbinte ,cu zile minunate şi lungi,toamna se apropie cu hainele ei frumos colorate cu miros de fructe şi recolte bogate,dar şi cu zile mai scurte şi mohorâte.

   Este o zi fabuloasă de toamnă,în care,puţinii nori cenuşii se zăresc pe cer.Ca într-un vis,zâna toamnei parcă mi-a apărut în faţă.Coborând din caleaşca ei de aur,a venit spre mine.Am întins mâna spre ea şi am zburat împreuna printre frunzele ruginii.Am văzut copaci cu mere rumene,pere aurii şi gutui parfumate.Miresmele lor mă îmbătau.

   Deodată,am deschis ochii şi am auzit-o pe mama spunându-mi: “Trezeşte-te!.Trebuie să mergi din nou la şcoală!”

   Pe cerul albastru sunt norişori albi şi pufoşi.Este 17 septembrie-prima zi de şcoală.

   A sunat clopoţelul.Inima îmi bate cu putere.De astăzi, cea care ne cunoştea cu bune şi cu rele, încă de când eram de-o şchioapă, nu mai e cu noi.Acum vom avea o dirigintă si mai multi profesori ,iar “Doamna” are din nou ,sub oblăduirea ei, copii de-o şchioapă.

   Copiii sunt veseli.Toamna le-a adus în dar prima zi a anului şcolar. La şcoală e larmă mare.... Larmă peste tot.Sunetul cristalin al clopoţelului se grăbeşte şi el să amintească tuturor că anotimpul hărniciei şi al roadelor bogate a sosit ,dominând străzile cu mantia-i strălucitoare .

   Păşim cu încredere.Pe bănci ne aşteptau noile manuale şi rechizite primite în dar de la şcoală, tocmai parcă să ne amintească că vacanţa s-a terminat şi trebuie să ne întoarcem din nou la carte.

   Doamna dirigintă ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg, ce ne amintea de zâmbetul doamnei învăţătoare ,şi am ştiut că totul va fi bine .I-am cunoscut şi pe ceilalţi profesori, cărora, sperăm, că le-am făcut o impresie bună.

   Deşi ne este dor de doamna învăţătoare,vom fi foarte conştiincioşi şi vom trata şcoala cu respect şi seriozitate.

   Soarele este departe şi ,din când în când ,parcă, ne e dor de o zi călduroasă de vară.Dar cel mai nostalgic, se pare,e un greier ,care, după cum spune poetul, toată vara a cântat şi a dansat şi nimic n-a adunat.

   Plecăm de la şcoală şi ne îndreptăm spre parcul oraşului ,unde am poposit şi am povestit amintiri din vacanţă. Frunzele cad cu mişcări de aripi moi.Odată ajunse pe pământ, formează un covor foşnitor în care mi se afundă paşii.Răspândind tristeţe,vântul, cu a lui suflare, mătură frunzele pe aleile pustii.Printre ramurile goale,împodobite de lumină,vântul cântă la xilofon.La început, notele sunt interpretate cu uşurinţă,apoi rafalele perturbă întreaga simfonie!Copacii oftează,iar lacrimile de promoroacă picură una câte una peste frunzele moarte. Vreau să aud cântecul păsărelelor,dar degeaba!După un timp, în care totul parcă a încremenit, se aude cioc…cioc …cioc !Este ciocănitoarea ,care-şi caută hrana sub scoarţa copacilor !

   Furată de peisajul splendid de toamnă, nici nu am realizat când m-am apropiat de porţile grele ale parcului. Le depăşesc şi păşesc afară din parcul aurit. În interior simt o părere de rău că las în urmă această expoziţie în aer liber a celui mai celebru pictor al naturii: anotimpul toamna.