Exercitii pentru dezvoltarea creativitatii

 ÎNTREBARE :      De  ce zboară păsările ?

RĂSPUNS :    *           Păsările zboară pentru că văzduhul vrea să aibă şi el podoabele

                                   lui .

*          Păsările fac educaţie fizică

*         Păsările zboară pentru că au obosit mergând .

ÎNTREBARE :         De ce toamna florile mor ?

RĂSPUNS   :    *          Au obosit în urma concertului dat astă-vară .

                         *         Florile nu mor , se duc să se odihnească până la primăvară ca să           

                               poată  participa la concursul „ CINE  ÎNFLOREŞTE  MAI   FRU-

                               MOS !”

ÎNTREBARE :         De ce cad frunzele ?

RĂSPUNS :        *        Pentru că vor să moară puţin .

ÎNTREBARE :         De ce plouă ?

RĂSPUNS :     *          Pământul are nevoie de un duş rece ca să se trezească .

*          Între fraţii nori s-a iscat cearta : se aud bubuituri , sar scântei , se       

                                   lovesc  şi  încep să plângă .

  *         Pământul murdar vrea ca să se spele .

*         Florile vor să-şi spele rochiţele ca să arate strălucitoare la întâlni-

         rea cu  fluturii .

  *        Dumnezeu stoarce norii plumburii .

  *        Cerul plânge când vede cum oamenii răi murdăresc pământul .

ÎNTREBARE :      De ce ninge ?

RĂSPUNS :     *      Pentru că îşi scutură Moş Crăciun barba .

                        *     Pentru că norii mănâncă zăpadă şi scapă firimituri pe pământ .

 *    Pentru că îngerii doresc ca şi iarna să aibă fluturaşi , dar de gheaţă .

 *    Dumnezeu face pâine pentru anul următor şi cerne peste pământ             „făina” vieţii .

*     Baba Iarna face curăţenie de Crăciun şi îşi scutură pernele .

ÎNTREBARE :      De ce este zăpada albă ?

RĂSPUNS  :   *        Pentru că s-a spălat în izvoare cristaline .

*        Pentru ca să albească şi pământul şi oamenii .

*        Pentru că DUMNEZEU a terminat toate culorile atunci când a făcut cerul , pădurea , florile , animalele şi pământul .

ÎNTREBARE :       De ce se topeşte zăpada ?

RĂSPUNS    : *          Pentru că îi este frig ghiocelului şi acesta începe să plângă cu la-

                           crimi  fierbinţi .

                       *          Pentru că zăpada a început războiul cu soarele şi acesta o săgetea-

                            ză  cu razele lui de foc .

                       *          Pentru că mănâncă soarele din ea .

*         Pentru că s-a plictisit să o calce oamenii în picioare .

*         Nu se topeşte , se ascunde sub pământ .

ÎNTREBARE :          De ce ghiocelul este alb ?

RĂSPUNS :     *            Pentru că s-a murdărit de zăpadă .

ÎNTRBARE :            De ce se plimbă norii  pe cer ?

RĂSPUNS :      *          Pentru că vor să spioneze zi şi noapte comportarea oamenilor .

   *         Pentru că n-au ce face .

   *          Ca să nu se rumenească prea mult din cauza soarelui .

                          *          Pentru ca să nu adoarmă şi să cadă pe pământ .

   *          Nu se plimbă . Aleargă la concursul  „CINE  TUNĂ  MAI  TARE !”

                           *          S-au săturat acolo , sus , singuri şi îşi caută prieteni .

*         Caută un magazin să cumpere mâncare pentru că li s-a făcut

           foame  de  apă .

*       Vor să vadă ce se întâmplă pe tot pământul ca să aibă despre ce        

          vorbi cu soarele .

     *       Vor să ducă o cană cu apă pământului când este însetat .

     *         Îi spionează pe pământeni .

     *         Ei păzesc pământul şi patrulează pe cer .

ÎNTREBARE :         De ce apune soarele ?

RĂSPUNS :         *        Se duce la culcare .

     *       Îl ademenesc  pernele moi de nori la somn .

                            *       Se culcă pentru a nu întârzia la întâlnirea cu zorile .

ÎNTREBARE :         De ce înfloresc pomii ?

RĂSPUNS :         *        Se trezesc din somnul iernii .

                            *         Se îmbracă în haine curate pentru inspecţia de primăvară .

               

ÎNTRBARE :          De ce se învârte Pământul ?

RĂSPUNS :         *      Pentru ca să-i arate  Soarelui ce fac oamenii .

                             *     Vrea să salute şi celelalte planete.

                             *      Să nu se bronzeze numai pe o parte .

                             *      Pentru ca să nu rămână lumea fără noapte .

ÎNTREBARE :        De ce sunt răi unii oameni ?

RĂSPUNS :         *      Pentru că şi-au pierdut inima .

                            *      Pentru că s-au săturat de atâta bunătate .

                            *      Oamenii buni nu ar mai avea pe cine să înveţe dacă nu ar fi şi oameni răi.

                            *       ACEI  OAMENI  RĂI  NU  AU  FOST  NICIODATĂ  COPII !

           „ În  lumea  cuvintelor  copilul  e  APA  VIE . Să nu-i secăm  izvorul ! Să  credem  în  el  şi  în  bucuria  lui  de  fiecare  zi . Atunci  tinereţea  va  fi  fără  bătrâneţe  şi  viaţa  fără moarte  căci  în  lumea  cuvintelor  copilul  este  INFINITUL .”

 material preluat de pe didactic.ro

DACĂ AŞ FI MOŞ CRĂCIUN PENTRU O ZI …

          În fiecare an , spiritul sărbătorilor de iarnă trezeşte în sufletul oamenilor bucurie , bunătate , îi face mai atenţi cu cei din jur , se gândesc şi la cei sărmani , întind o mână de ajutor . Îl aşteptăm pe MOŞ CRĂCIUN ca să ne îndeplinească dorinţele .

        Ce s-ar întâmpla însă , dacă în seara magică de  Ajun am prelua acest rol ?

      

          Iată , sunt  Moş Crăciun pentru o zi . Vin de departe , din ţinuturile unde iarna este veşnic stăpână . Când seara se lasă peste satele şi oraşele adormite , fulgii pufoşi şi argintii decid să-şi înceteze joaca , lăsându-mi cale liberă . Urc în sania trasă de reni şi încărcată cu sacii plini de cadouri . Zbor peste pământul luminat feeric şi presar peste fiecare casă  măcar un strop de bucurie şi lumină .

          Imaginaţia  mă duce într-o lume de poveşti , o lume împodobită de lumini fantastice . Bunătatea radiază pe chipurile tuturor şi toată lumea speră , în ciuda relelor de peste an , că Moşul drag şi bun va veni la toţi şi de data aceasta . Că sub brad , cineva se va gândi să pună un dar cât de mic şi pentru tine . În sinea ta recunoşti că , oricât te-ai străduit , ai fost măcar o dată rău sau nedrept . Şi totuşi aştepţi …Aşteptând bucuria de a primi , ţi-o oferi tu însuţi pe aceea de a dărui : o vorbă caldă , o încurajare , un zâmbet .

           Dăruind acestea , împarţi cu toată firea ta bucuria de a fi mai bun , mai cuminte şi mai harnic pentru a merita cu adevărat darurile lui Moş Crăciun .

          Când vine iarna şi fulgii mari şi pufoşi se aştern pe pământ , inima îmi tresare de fericire pe care aş dori să o împart cu foarte multă lume şi , mai ales , cu copiii . Deci trebuie să mă transform în Moş Crăciun !

           Închid ochii şi iată-mă într-o sanie cu reni , zburând peste lume , peste case. Acestea au  toate hornuri ca nişte periscoape prin care pot privi în fiecare casă pentru a vedea unde sunt copiii . Darurile au fost deja pregătite de către spiriduşi iar fiecare dar are o poveste pe care doar eu , ca Moş Crăciun , o ştiu . Am dus la toţi copiii păpuşi , ursuleţi cu nas de pluş , cizmuliţe , căciuliţe şi cine mai ştie ce au pus spiriduşii mei printre daruri . Şi cum zburam aşa iar din sanie parcă darurile izvorau , m-am gândit să trec şi pe la bunici şi părinţi pentru că şi aceştia au fost odată copii . În sufletul lor încă mai  doresc să fie copii fără griji , fără probleme …

          E frumos să fii Moş Crăciun !

          Dacă aş fi Moş Crăciun , aş ruga-o pe Doamna Crăciun să pregătească bucate alese şi multe prăjituri pentru copiii flămânzi , iar pe bunicuţe le-aş ruga să împletească pulovere , mănuşi , fulare , fesuri şi ciorăpei pentru copiii goi care tremură de frig . În seara magică le-aş pune şi un brăduţ împodobit ca în poveşti iar alături o masă plină de bunătăţi . Le-aş oferi un adăpost sigur şi cald . Aş construi şcoli pentru cei săraci  în care să aibă tot ce le trebuie fără ca părinţii lor să plătească rechizitele . Pe copiii bolnavi de boli grele i-aş duce în alte ţări la tratament , fără  „teledonuri” , pentru că orice copil are dreptul la îngrijire medicală gratuită . (Aşa este specificat în „Drepturile copilului”).

 Dacă aş fi Moş Crăciun … dar nu am această putere . Voi , oameni mari , puteţi ???

          În casă este un miros plăcut de cetină de la bradul abia împodobit . Împreună cu sora mea am hotărât să-l aşteptăm pe Moşul cel darnic . În aşteptarea lui , am început să citesc o poveste despre Crăciun . Magia ei m-a trimis în lumea viselor . O sanie încărcată cu daruri multe s-a oprit în faţa mea . Privindu-mi hainele , am înţeles că eu eram Moş Crăciun . Nu ştiam ce să fac . Credeam că este un lucru simplu . Ştiam că ,  în noaptea de Ajun , Moşul cutreieră lumea şi împarte daruri . Dar de unde să încep ?

          M-am urcat cu sfială în sanie şi , fără să rostesc un cuvânt , renii m-au purtat în faţa unei case sărăcăcioasă . Înăuntru , doi copii se încălzeau la flacăra slabă a focului .Atunci am înţeles : trebuia să încep prin a dărui copiilor sărmani . Apoi renii m-au dus la o casă mare cu mulţi copii , dar nici urmă de părinţi . Doar câteva doamne aveau grijă de ei . Copiii orfani aveau şi ei mare nevoie de mine . După ce am încercat să le aduc o rază de bucurie în suflet , sania s-a oprit în faţa unei clădiri cu mulţi oameni în halate albe . Trebuia să le aduc alinare şi copiilor aflaţi în suferinţă . După ce am împărţit daruri tuturor copiilor , sania s-a oprit în faţa casei mele .

          Deodată , un strigăt de bucurie al surorii mele m-a smuls din vraja somnului . Venise Moş Crăciun . Îl priveam cu uimire . Nu puteam să-i spun că ştiu de unde vine şi unde se duce . Fusese doar un vis . Un vis frumos de iarnă ! OARE ?

          Dacă aş fi Moş Crăciun pentru o zi , aş aduce numai bucurii în casele oamenilor . Aş colinda cerul cu sania plină de copii şi le-aş arăta minunile lumii . Aş urca pe cornul lunii şi împreună cu aceasta aş veghea în această noapte sfântă ca nici un gând rău să nu tulbure somnul copiilor , liniştea părinţilor , armonia naturii şi taina biblică a nopţii în care pruncul Iisus ne-a binecuvântat cu naşterea sa .  

          Dacă aş fi Moş Crăciun pentru o zi , aş economisi fiecare secundă din ziua respectivă  pentru ca toate planurile mele să se îndeplinească . Când voi zbura deasupra pământului , voi face prima mea magie : voi transforma oamenii răi în oameni buni . Îmi voi lua sacul în spinare şi voi fi călător prin ţara poveştilor cu copii nefericiţi . Voi ajunge în oraşul fetiţei cu chibrituri din povestea lui Andersen şi o voi readuce la viaţă , oferindu-i o locuinţă călduroasă , un brad frumos împodobit şi multă mâncare . Îl voi ruga pe DUMNEZEU să i-o redea pe bunica cea blândă şi iubitoare ca să aibă grijă de ea .

          Voi pleca apoi spre „Dumbrava minunată”, la Lizuca şi la Patrocle . Fetiţei i-aş da o mamă blândă şi iubitoare , iar lui Patrocle  un os gustos .

           Fericit că le-am ajutat pe cele două fetiţe orfane din poveştile care mi-au impresionat copilăria , voi reveni în lumea mea . Aici i-aş face pe oameni să se iubească mai mult , să se respecte între ei , să fie mai înţelepţi , mai milostivi , mai atenţi cu copiii , mai credincioşi , mai  OAMENI  .

           Ce mult îmi doresc să devin cu adevărat Moş Crăciun măcar pentru o zi ! Ce aş face în această zi ? Cum m-aş descurca ? Sunt întrebări la care încerc să dau un răspuns mai ales în magica noapte în care vine MOŞUL  aducător de daruri , cu barba albită de pre mulţi ani . Nu toate dorinţele pot fi îndeplinite . Doar în lumea viselor totul este posibil . Aşa că noaptea m-a purtat pe aripile ei în lumea lui Moş Crăciun . A fost cel mai frumos vis al meu !

           Era  chiar ziua de Crăciun . Împreună cu Doamna Crăciun şi cu nenumăraţii spiriduşi am pregătit toate darurile . Le-am îndesat pe toate în uriaşul meu sac , apoi am hrănit şi adăpat renii nerăbdători . Sosi şi vremea călătoriei . Totul era pregătit . Mai trebuia doar să mă ridic deasupra lumii şi să împart bucurie . Am hotărât ca anul acesta să dau copiilor săraci cele mai frumoase daruri . Să creadă că există cu adevărat Moş Crăciun . Tocmai eram pe punctul de a-mi pune în aplicare planul când o voce gingaşă ca un clopoţel îmi şopti : „Anca , e vremea să te trezeşti !” Era mama .

             Totul a fost doar un vis . Dar poate i-am trimis un gând bun Moşului . Eu ştiu sigur că vecina mea , o fetiţă săracă , va fi vizitată de Moş Crăciun . Aşa mi-au promis şi părinţii . Dar alţi copii ? Răspundeţi voi , oameni mari , la această întrebare ! 

         Afară este o zi liniştită de iarnă , iar eu stau cu nasul lipit de geam şi tot repet : ce mult mi-aş dori … ce mult mi-aş dori …

          Din văzduh au început să coboare într-un dans jucăuş fulgi de nea mari  şi pufoşi . Am rămas uimită  când o steluţă de argint s-a desprins din hora iernii şi s-a aşezat pe geamul meu , întrebându-mă  cu glas cristalin :

-Fetiţă dragă , ce ţi-ai dori ? Te-am auzit spunând în mod repetat că ţi-ai dori ceva .

Dar ce anume ?

- Mi-aş dori să fiu Moş Crăciun pentru copiii pe a căror feţe sunt lacrimi în loc de     

zâmbete .

           - Trebuie să-mi spui ce anume ai să faci tu ca tristeţea din ochii lor să dispară ?

           -  În ultima vreme tot mai mulţi copii sunt singuri deoarece părinţii lor au plecat  la muncă , în străinătate , ca să le ofere un trai mai bun . Dar fac o mare greşeală şi nu înţeleg că pentru un copil o mângâiere , un sfat , un ajutor şi chiar o dojană sunt cu mult mai importante decât banii . Apoi sunt copiii din orfelinate care , din diferite motive , nu au părinţi şi care îşi doresc din tot sufletul o familie caldă şi iubitoare . Mai sunt şi acei „copii bătrâni”care , după o viaţă de muncă şi de dăruire copiilor lor , sfârşesc prin a fi uitaţi şi părăsiţi într-un azil . Dacă tu vrei să mă ajuţi , ai să te duci la BUNUL DUMNEZEU şi îl vei ruga în numele meu să trimită cei patru îngeri care mă vor ajuta : ÎNGERUL IUBIRII , ÎNGERUL CREDINŢEI , ÎNGERUL IERTĂRII ŞI ÎNGERUL SPERANŢEI . Cu ajutorul lor , voi aduce părinţii lângă copii , voi oferi celor orfani familia dorită , iar „copiilor bătrâni” le voi oferi o bătrâneţe fericită din partea acelora pe care i-au crescut cu iubire . Şi sunt sigură că acolo unde nu va reuşi  IUBIREA ,va reuşi CREDINŢA ,iar unde nu a reuşit  CREDINŢA va reuşi IERTAREA , iar unde nici IERTAREA nu va reuşi , cu siguranţă va izbândi SPERANŢA .

            Cred că cea mai frumoasă şi mai iubită sărbătoare şi de cei mari şi de cei mici , şi de cei săraci şi de cei bogaţi , este CRĂCIUNUL . Este sărbătoarea asociată cu feeria iernii ,cu puritatea zăpezii , cu emoţia copiilor care aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun şi în faţa căruia recunosc , fără teamă , dacă au fost cuminţi sau au făcut năzbâtii . Ei ştiu că Moşul este iertător şi le aduce daruri .

            Dar dacă eu aş fi Moş Crăciun ? Aş ajuta copiii la care ochii sunt în lacrimi şi nimeni nu-i mângâie , nu-i alintă , nu-i sărută , nu le potoleşte foamea şi setea , nu le încălzeşte trupul şi sufletul . Mi-aş dori să le pot oferi măcar o zi de copilărie senină şi fericită , cu jucării , cu mâncare bună , cu o casă primitoare , cu părinţi care să-i ocrotească , să-i sfătuiască , să le aline durerile şi să-i sărute de „noapte bună”.

Acestor copii le-aş dărui măcar o zi asemănătoare cu o zi în familia mea .

            MOŞ  CRĂCIUN există  ? Eu cred că există în sufletele noastre , în amintirile din copilărie ale părinţilor  noştri şi va rămâne mereu acolo . Cu toţii avem nevoie de puţină magie , de vis , de fantezie …

              Care ar fi farmecul CRĂCIUNULUI fără  MOŞ CRĂCIUN ?

Lumină , sănătate , fericire şi belşug în inima şi în casa dumneavoastră !

LA  MULŢI ANI !

Sub semnul sarbatorilor

    

                            SUB  SEMNUL SăRBTăORILOR

 În aşteptarea lui Moş Crăciun

 Începu să ningă liniştit.Fulgii strălucitori parcă s-au prins într-un adevărat dans. Fiecare  se întrecea cu măiestria lui.

 Era o seară specială.Glasul cristalin al copiilor,care cântau colinde,străbătea din depărtare.Eram atât de emoţionată şi în acelaşi timp nerăbdătoare să-l întâlnesc pe Moş Crăciun!

În fiecare an venea pe furiş şi-mi lăsa cadoul sub brad.Acum era cu  totul altceva.Îmi promise că va veni la noi  şi  va sta de vorbă cu  mine.

Se făcu târziu şi  moşul se lăsa aşteptat.

Deodată,aud un ciocănit la uşă. Deschid,şi în faţa ochilor îmi  apare un bătrânel cu  barba albă.Era acea fiinţă blajină şi  iubitoare pe care am visat să o întâlnesc de mult timp.

-      Bună seara,fata moşului! Şi bine te-am găsit.

Câteva picături de lacrimi,ca nişte mărgele ,se rostogolesc pe faţa mea îmbujorată.Cu greu îmi găsesc cuvintele.

-      Moşule, moşule,cât te-am aşteptat! Am numărat în permanenţă  zilele care rămâneau până la venirea ta. Să ştii că nu-mi  doresc jucării,ci doar să-l rogi pe Dumnezeu să-mi  dea sănătate mie şi  familiei mele. Dacă avem linişte şi pace avem tot ce-i mai de preţ în lume.

Moşul mă îmbrăţişează şi-mi  şterge lacrimile care mi-au  umezit obrajii.Scotoceşte prin daruri,scoate o cuşcă cu un mic pui de Bichon.

-      Poftim,fata mea! Căţelul pe care ţi l-ai  dorit atât de mult. Va fi un prieten de nădejde şi mereu îţi va aminti  de mine.

-      Mulţumesc, moşule! Îţi  voi fi  recunoscătoare.Este cel mai frumos cadou pe care l-am primit până acum!

-      Acum trebuie să plec şi la alţi  copii.Te las cu  bine, draga moşului!

Sania moşului dispare în noapte şi încă un an se va depăna până va veni pe meleagurile noastre.

                   

            De Crăciun                      Cu colinda

     În jurul bradului venim                   Într-o seară pe-nserat

     O veste mare să primim:                 La colindă am plecat

     Astăzi s-a născut Hristos,               Pe la case-am colindat

     Mesia chip luminos.                       Şi ne-am bucurat.

     În seara sfântă de Crăciun              Mâine anul va sosi

     Trebuie să fim mai  buni,                Pluguşorul va porni,

     Căci Moşul sigur va veni                  Şi va n-cepe a colinda

     Cu sacul plin de jucării.                   Pe la casa altuia.

                                

    -Moş Crăciun, cu barba albă,            Bradul nostru-mpodobit

  Nu uita că-n astă lume                  Cu beteală aurit,

     Sunt copii fără de mamă!                S-a facut la noi acasă

  Pune-n sac ceva anume                  Şi mâncarea e pe masă.

  Pentru ei şi  casa lor,                   Cu ghirlande-mpodobit,

  Plină de-al măicuţei dor!                 Bradul nostru e vestit

                                              Şi lumina lucitoare,

                                                  Îti dă  fire sclipitoare.

                     Bradul de Crăciun

 Bradul  nostru de Crăciun                 Sub brad,Moşul daruri pune,

 Cu zăpad-a fost spălat                    Învelite-n haina lunii,

 Iar acum-şi-ntinde capul                  Dar copiii le primesc,

 Să se vadă îmbrăcat.                      Bradul de-l împodobesc.

                       Este plin de bombonele,

                       Are globuri şi  betele,

                       Un şirag lung de mărgele

                       Şi,în vârf,...o mare stea.

Pădurea în noapte

         În orice anotimp, pădurea este minunată la trecerea de la zi la noapte. Luna luminează drumurile şerpuite, greierii cântă sfidând venirea toamnei, broaştele orăcăie, făcându-şi una alteia în ciudă, iar lacul aproape îngheţat dă o privelişte de vis. Copacii se foiesc în mişcarea tot mai nervoasă a vântului de toamnă. Încă o frunză bătrână şi aburită a căzut pe pământul rece ca gheaţa. Luna începe să adoarmă, însă o steluţă nu o lasă, fiindcă vrea să îi spună poveşti despre lumea minunată pe care o luminează. Vieţuitoarele dintre frunzele căzute mai scot un zgomot lin şi stins, apoi parcă toată pădurea cade într-un somn profund. Luna mai veghează prin pleoapele întredeschise toată foşnirea pădurii. După câteva secunde, mai aruncă o privire şi îşi stinge lumina tainică. Lumea întreagă doarme… Noapte bună!

                                                                           Mădălina Hortopeţ