vineri, 11 ianuarie 2013

Pe aripi de zapada


Iarna.Frumosul anotimp a venit cu alaiul sau de gheata peste orasul meu.
Din cerul instelat micutii nori cern floricele argintii.Orasul s-a imbracat cu o haina imaculata de zapada.
Iarna este fiica cea mai rece a batranului an. Cu trena sa lunga si cu chipul ei gingas ea aduce bucuria copiilor si minunata sarbatoare a Craciunului.
Intr-o zi de decembrie am iesit afara sa ma joc impreuna cu prietena mea . Afara peisajul era de nedescris. Copacii,imbracati de-acum cu o haina de zapada, parca presarati cu sclipiri de argint, iti dadeau impresia ca esti intr-o lume de basm. Toti copiii erau afara cu saniuta sau faceau oameni de zapada. Siragul de saniute era parca interminabil la sanius. Brazii, impodobiti cu mii de ornamente se gaseau in curtiile oamenilor,iar noaptea luminitele brazilor luminau strazile intunecate.
Oceanul de ninsoare se aseza usor,usor pe asfaltul abia luminat de razele  slabe ale soarelui. Pe patinoar nu mai era niciun loc.
In casele oamenilor mirosul de cozonaci era imbietor,iar sunetul clopoteilor iti incanta auzul.Magazinele cu jucarii erau pline si pregatite pentru sarbatori.Toata lumea era fericita si implinita .Dar povestile despre zana iarna in casele copiilor erau interminabile.Se zicea ca zana e o fata incredibil de frumoasa cu o rochie de gheata si cu un castel frumos din clestar.
Asa am vazut eu iarna cand am iesit afara cu prietena mea. Seara a venit si minunatul nostru “vis” de iarna continua in tara lui, adica in tara viselor . Am adormit uitandu-ma pe fereastra la luna ce straluce alaturi de alaiul ei de stelute.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu