duminică, 19 ianuarie 2014

La sanius (1)

Este iarna.
Norii au inceput sa cearna stelute argintii si pufoase care danseaza alene in vazduh. Fulgii atingand timid pamantul il trezesc din somnul, anuntandu-l de domnia iernii. Sub patura de omat se odihnesc plante,iar animale sunt in ascunzisuri. Pomii impitriti, parca sunt acoperiti cu zahar pe strada pustie. Casele cu marginile dantelate,parca sunt niste prajiturele cu frisca. Iazurile sunt acoperite cu oglinzi sclipitoare. Campul se vede printre lacrimile inghetate ale iernii. Cerul se oglindeste in strada pustie.
Maria si Ana se indreapta spre derdelus. Ajungand acolo, au vazut copii cu obraji rosii ca focul. Este frig dar, copiii distranduse nu simt nimic. Un baietel gusta din zapada de un alb imaculat. Altii fac oameni de nea si chiar se bat  cu bulgari. Fetele urca dealul . Maria  conduce sania, iar Ana sta in spate. Coborand cu saniuta, se rastoarna. Dupa cateva ture cu sania fetele se plictisesc,aceste se gandesc ce au sa faca. O fetita le sugereaza ca impreuna sa creeze forme de nea. Maria creeaza o rata, Ana un catelus, iar fetita un purcelus. Acestea parca prind viata, copii uimindu-se.

Maria, Ana si fetita s-au distrat de minune .
Seara, tarziu, cand luna a rasarit pe cer, copii pleaca spre casele lor calduroase.                                               


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu