Este iarna.
Norii au inceput sa cearna
stelute argintii si pufoase care danseaza alene in vazduh. Fulgii atingand
timid pamantul il trezesc din somnul, anuntandu-l de domnia iernii. Sub patura
de omat se odihnesc plante,iar animale sunt in ascunzisuri. Pomii impitriti,
parca sunt acoperiti cu zahar pe strada pustie. Casele cu marginile
dantelate,parca sunt niste prajiturele cu frisca. Iazurile sunt acoperite cu
oglinzi sclipitoare. Campul se vede printre lacrimile inghetate ale iernii.
Cerul se oglindeste in strada pustie.
Maria si Ana se indreapta
spre derdelus. Ajungand acolo, au vazut copii cu obraji rosii ca focul. Este frig dar, copiii distranduse nu simt nimic. Un
baietel gusta din zapada de un alb imaculat. Altii fac oameni de nea si chiar se bat cu bulgari. Fetele urca dealul .
Maria conduce sania, iar Ana sta in
spate. Coborand cu saniuta, se rastoarna. Dupa cateva ture cu sania fetele se
plictisesc,aceste se gandesc ce au sa faca. O fetita le sugereaza ca impreuna
sa creeze forme de nea. Maria creeaza o rata, Ana un catelus, iar fetita un
purcelus. Acestea parca prind viata, copii uimindu-se.
Maria, Ana si fetita s-au distrat de minune .
Seara, tarziu, cand luna a rasarit pe cer, copii pleaca spre casele lor
calduroase.
