Prima zi de scoala

        Este cincisprezece septembrie.Prima zi a noului an şcolar începe. O mulţime de copii însoţiţi de părinţi aşteptă cu multă  nerăbdare începerea festivitaţii.

        Elevii  claselor primare sunt  îmbrăcaţi în uniforme.Fetiţele au părul frumos împletit, iar pe cap poartă fundiţe albe. Băieţii sunt îmbrăcaţi în costume negre şi  în spate au ghiozdanele pline cu rechizite şcolare.

       Este ora opt. Domnul director începe deschiderea. Prezintă domnii învăţători şi profesorii diriginţi ,pe clase. Dânsul le urează elevilor:,, Un an şcolar bun, cu multe realizări, şi spor la învătătură!,,.Elevii intră emoţionaţi în sălile lor de clasă împreună cu domnii învăţători şi parintii.Sunt foarte curioşi şi bucuroşi să-şi primească noile manuale şi atenţi să vadă ce materii au în plus faţă de anul trecut.Încep să răsfoiască  zgomotos  prin ele privind noile conţinuturi .Îi copleşeste reîntălnirea cu glasul dulce şi melodios al doamnei învăţătoare.

       Clopoţelul sună şi anunţă prima recreaţie. Elevii ies şi încep să-şi povestescă cele petrecute în vacanţă, leagă noi prietenii. Pauza a fost foarte scurtă , ei ar mai fi povestit dar îi aşteptă o nouă oră de curs. Caietele de vacanţă încep a fi răsfoite şi copii ies rând pe rând la tablă să-şi prezinte activitatea din lunga perioadă de libertate în afara şcolii.

       Cele patru ore au trecut pe negândite.A sosit timpul de plecat acasă. Mâine va fi o nouă zi,şi alte  taine ale învăţăturii aşteptă  să fie descoperite cu interes.

      Mult succes copii! 

Prima zi de scoală

A venit toamna cu frumusetea si bucuriile ei ,prilejuite de transformarile suferite de natura in acest frumos anotimp, dar si de inceperea cursurilor in scoli.
    Inceperea scolii imi da emotii in fiecare an, dar imi amintesc cu nostalgie emotiile traite de mine in prima zi de scoala., cand am inceput clasa I.  In acea zi ma simteam ca o frunza desprinsa de pe ram, ca o randunica ce-si ia zborul .  M-am departat cu greu de mana calda si ocrotitoare a mamei si am intrat intr-o alta lume, intr-o alta poveste cu alte personaje, in care zana era invatatoarea. Imi stapaneam emotiile si imi ascundeam ochii umezi. Nu voiam sa plang pentru ca acum eram om mare. Glasul zanei, soaptele piticilor din jurul meu ,care priveau uimiti unul spre altul mi-au ramas si acum prezente in minte.
    Nu voi uita niciodata emotiile si bucuria traite de mine in prima zi de scoala.

Vestitorul primaverii

Pamantul somnoros a inceput sa se trezeasca la viata.Norii suri au captusit tolba posomorata a iernii, apoi si-au luat zboul catre taramurile ingetate.
Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde si aurii ale soarelui poleite in culori de primavara, incalzesc pomii golasi.
Primavara, fiica cea mai tanara si mai frumoasa a anului, trezeste la viata intraga natura. Peste tot este veselie si agitatie.
La munte, baba Iarna inca nu si-a adunat cojoacele. Langa firicelele subtiri de apa, din pamantul umed si negru se zareste o suava floricica. Ghiocelul, cu gluga lui cea verde si cu clopotelul de argint priveste imprejur la razele soarelui care dezmiarda muntele golas si pustiu.
-Ghiocelule, de ce ai iesit de sub zapada? intreaba bradul imbracat in dantela alba cercelata.
-Zana Zapezii imi este datoare pentru ca i-am imprumutat culoarea si in fiecare primavara, ma lasa sa ies de sub zapada poleita cu margaritar.
-Ghiocelule ,fii bucuros ca ai stat toata iarna sub pamantul somnoros.A fost o iarna grea, dar si frumoasa! Bine ca ne-ai adus primavara!
Ghiocelul gingas, subtirel la trup si cu clopotelul delicat a fost ales de catre Zana Primavara sa vesteasca intregii naturi ca domnia zapezii a luat sfarsit.
Undeva intr-un taram ascuns, Craiasa Zapezii imbracata intr-o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii se pregateste sa plece.Primavara incepe sa coboare grabita din caleasca ei in culori de curcubeu.
La revedere, dulce iarna! Bine ai venit, duce primavara!

Vestitorii primaverii

Iarna a trecut si a venit primavara cu raze calde si mangaietoare. Copiii s-au bucurat ca ies din pamantul inghetat ghioceii, vestitorii primaverii. Afara, ghiocelul pare un fulg de nea prins intr-un ac de iarba.
El isi trezeste vecinii: viorelele, brandusele, brebeneii si toporasii, florile primaverii. Soarele saruta cu mare drag si mare blandete vestitorii primaverii.

De asemeni la primul suras al soarelui, ghiocelul isi deschide petalele si da la iveala o floare alba ca neaua. 
Ghiocelul este floarea care deschide usa primaverii.
Natura incepe sa se trezesca la viata, animalele padurii incep sa iasa din adaposturile in care au stat toata iarna si pasarelele ciripesc vesele.
Primavara este considerata anotimpul florilor si pomilor inverziti. Toata lumea se bucura de venirea primaverii.

Ghiocelul

Soarele cald mângâie natura cu razele sale luminoase. Stratul de zăpadă a dispărut aproape complet din grădină. Ici-colo apar petice de pământ umed. Mici firişoare de verdeaţă scot capul la lumină şi se îmbată cu razele blânde ale soarelui de martie. Din iarba presărată pe alocuri, un ghiocel face ochii mari. S-a trezit din lunga hibernare şi se uită la cerul senin. Priveşte în jur buimăcit de somn, iar apoi îşi desface clopoţelul gingaş şi alb. Tulpiniţa verde îi tremură uşor în adierea vântului, dar se bucură de fiecare gură de aer proaspăt pe care o respiră. Ghiocelul priveşte în ochi soarele strălucitor, iar soarele îi răspunde cu sclipiri sidefii. Bucuros că prietenul său soarele este afectuos, ghiocelul îşi strigă fraţii. Ca la un semn grădina se umple de ghiocei mici abia înfloriţi. Aceştia cresc văzând cu ochii, câlcând în picioare şi ultimele pete de zăpadă. Brusc, grădina devine veselă şi zâmbeşte la vederea mulţimii de ghiocei. Aceştia se prind într-un dans de lumină şi culoare şi cântă în cor, plini de viaţă, că a venit primăvara. Anunţul venirii primăverii este auzit de toată grădina, care se trezeşte la viaţă. Aceasta mulţumeşte ghioceilor că au dat semnalul venirii primăverii şi se pune pe înverzit fiecare copac, tufă şi alte plante.

Ghiocelul

Soarele isi face loc printre nori cenusii.El trimite cateva raze spre intinderea argintie.Haina alba a pamantului se destrama in firicele subtiri.
-Cling!Cling!se aude un glas cristalin.
-Cine esti?
Din pamantul umed si negru a rasarit o suava floricica.Floarea cristalina vorbea cu un glas subtire si mic:
-Eu sunt vestitorul primaverii,cel care aduce venirea anotimpului Primavara.
Soarele spuse imediat dupa vorbele ghiocelului:
-Eu sunt soarele cu razele aurii care te-am ajutat cu lumina delicata ca sa cresti o floare frumoasa.
-Soare,eu sunt trist deoarece florile cele diferite cu splendoarea mea ,ele se retrag razand intre ele fara mine,floarea Primaverii.
-Dar tu esti cea mai delicata floare,trezesti la viata intreaga natura.Esti mult mai adorata decat mine un soare.
-Cum asa,tu esti mingea de aur si aerul devine arzator ,pulberea de aur,caci fara tine nu as fi ajuns ce sunt.
-Si o sa fiu mereu aproape de plăpândul ghiocel care isi  scoate  clopoţeii de sub zăpadă şi vesteste primăvara.
Peste 5 zile frumusetea nemaintalnita a ghiocelului a devenit in toata gradina ,mii de ghiocei draguti.
In  natura este multa frumusete ,sarbatoare,veselie    si culoare peste toata intinderea.Primavara cea voioasa scoate ursul din barlog.Peste tot locul sunt flori de paradis. Pomii sunt incarcati de lumina soarelui arzator ,fluturii ii vezi in orice floare din gradina fermecatoare.

La sanius (1)

Este iarna.

Norii au inceput sa cearna stelute argintii si pufoase care danseaza alene in vazduh. Fulgii atingand timid pamantul il trezesc din somnul, anuntandu-l de domnia iernii. Sub patura de omat se odihnesc plante,iar animale sunt in ascunzisuri. Pomii impitriti, parca sunt acoperiti cu zahar pe strada pustie. Casele cu marginile dantelate,parca sunt niste prajiturele cu frisca. Iazurile sunt acoperite cu oglinzi sclipitoare. Campul se vede printre lacrimile inghetate ale iernii. Cerul se oglindeste in strada pustie.

Maria si Ana se indreapta spre derdelus. Ajungand acolo, au vazut copii cu obraji rosii ca focul. Este frig dar, copiii distranduse nu simt nimic. Un baietel gusta din zapada de un alb imaculat. Altii fac oameni de nea si chiar se bat  cu bulgari. Fetele urca dealul . Maria  conduce sania, iar Ana sta in spate. Coborand cu saniuta, se rastoarna. Dupa cateva ture cu sania fetele se plictisesc,aceste se gandesc ce au sa faca. O fetita le sugereaza ca impreuna sa creeze forme de nea. Maria creeaza o rata, Ana un catelus, iar fetita un purcelus. Acestea parca prind viata, copii uimindu-se.

Maria, Ana si fetita s-au distrat de minune .

Seara, tarziu, cand luna a rasarit pe cer, copii pleaca spre casele lor calduroase.