În orice
anotimp, pădurea este minunată la trecerea de la zi la noapte. Luna luminează
drumurile şerpuite, greierii cântă sfidând venirea toamnei, broaştele orăcăie,
făcându-şi una alteia în ciudă, iar lacul aproape îngheţat dă o privelişte de
vis. Copacii se foiesc în mişcarea tot mai nervoasă a vântului de toamnă. Încă
o frunză bătrână şi aburită a căzut pe pământul rece ca gheaţa. Luna începe să
adoarmă, însă o steluţă nu o lasă, fiindcă vrea să îi spună poveşti despre
lumea minunată pe care o luminează. Vieţuitoarele dintre frunzele căzute mai
scot un zgomot lin şi stins, apoi parcă toată pădurea cade într-un somn
profund. Luna mai veghează prin pleoapele întredeschise toată foşnirea pădurii.
După câteva secunde, mai aruncă o privire şi îşi stinge lumina tainică. Lumea
întreagă doarme… Noapte bună!
Mădălina Hortopeţ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu