Buburuza Bibi

Într-o zi de primăvară, în pădure, din iarba lucioasă acoperită cu rouă proaspătă, a ieşit o buburuză. Numele micuţei buburuze era Bibi. Bibi era foarte fericită pentru că a venit anotimpul mărgăritarelor, al misterelor, al purităţii, al reînvierii naturii. - Ah ce bine e să ieşi din nou afară! zise ea zâmbind şi uitându-se la cerul albastru asemenea florilor de nu-mă-uita. Dar dintr-o dată, începu o furtună îngrozitoare! Sărmana Bibi se întristă văzând copacii înverziţi cutremuraţi de spaimă, iar micile plante purtate de vânt. -Nu se poate! spuse Bibi îngrozită. Ei bine, din păcate acea splendoare de pădure caldă, ospitalieră, s-a transformat într-o adevărată teroare zbuciumată. O atmosferă de tristeţe stăpânea pretutindeni. Toţi copacii verzi, înfloriţi se dărâmaseră, iar animalele , de frică s-au zăvorât în vizuini. Ghinionul buburuzei Bibi, care nu avea unde să se ascundă!javascript:void(0); - Şi eu ce mă fac? O să mor de frig! Dar o veveriţă trecea în fugă speriată şi văzând-o pe Bibi îngrozită, o întrebă: - Da tu, ce Doamne faci în vârtejul ăsta? Vrei să mori de frig? zise veveriţa. - Nu, nu vreau! ţipă speriată buburuza. - Păi şi? Dacă nu vrei să mori du-te în adăpost! - Aş vrea eu, dar adăpostul meu a fost luat de vânt! - Cum aşa? Din ce l-ai făcut? Păi din multe, multe frunze şi paie. - Eu credeam că adăposturile de gândaci se fac în pământ! - Păi da. În pământ, dar am pus toate frunzele şi paiele pentru siguranţă. - Acum nu asta are importanţă, contează să ne salvăm! Veveriţa având suflet bun, hotărî să o salveze cu orice preţ pe buburuză. Nu mai stătu pe gânduri şi o duse în vizuina ei care , din fericire nu fusese distrusă. Când cele două ajunseră în vizuină, buburuza îi spuse veveriţei: - Să ştii că nu am făcut cunoştinţă. Eu sunt Bibi. - Încântată, eu sunt veveriţa Andreea. Şi aşa cele două se împrieteniră. După acea zi cumplită , vijelioasă , când totul fusese răscolit, animalele s-au pus pe treabă şi au reparat toate stricăciunile produse de furtună. Bibi a reuşit cu ajutorul noii sale prietene să-şi construiască un alt adăpost în apropierea veveriţei. Astfel cele două au rămas prietene nedespărţite. Rojdaş Mara