joi, 27 martie 2014

Vestitorul primaverii

Pamantul somnoros a inceput sa se trezeasca la viata.Norii suri au captusit tolba posomorata a iernii, apoi si-au luat zboul catre taramurile ingetate.
Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde si aurii ale soarelui poleite in culori de primavara, incalzesc pomii golasi.
Primavara, fiica cea mai tanara si mai frumoasa a anului, trezeste la viata intraga natura. Peste tot este veselie si agitatie.
La munte, baba Iarna inca nu si-a adunat cojoacele. Langa firicelele subtiri de apa, din pamantul umed si negru se zareste o suava floricica. Ghiocelul, cu gluga lui cea verde si cu clopotelul de argint priveste imprejur la razele soarelui care dezmiarda muntele golas si pustiu.
-Ghiocelule, de ce ai iesit de sub zapada? intreaba bradul imbracat in dantela alba cercelata.
-Zana Zapezii imi este datoare pentru ca i-am imprumutat culoarea si in fiecare primavara, ma lasa sa ies de sub zapada poleita cu margaritar.
-Ghiocelule ,fii bucuros ca ai stat toata iarna sub pamantul somnoros.A fost o iarna grea, dar si frumoasa! Bine ca ne-ai adus primavara!
Ghiocelul gingas, subtirel la trup si cu clopotelul delicat a fost ales de catre Zana Primavara sa vesteasca intregii naturi ca domnia zapezii a luat sfarsit.
Undeva intr-un taram ascuns, Craiasa Zapezii imbracata intr-o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii se pregateste sa plece.Primavara incepe sa coboare grabita din caleasca ei in culori de curcubeu.
La revedere, dulce iarna! Bine ai venit, duce primavara!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu