Pădurea în noapte

         În orice anotimp, pădurea este minunată la trecerea de la zi la noapte. Luna luminează drumurile şerpuite, greierii cântă sfidând venirea toamnei, broaştele orăcăie, făcându-şi una alteia în ciudă, iar lacul aproape îngheţat dă o privelişte de vis. Copacii se foiesc în mişcarea tot mai nervoasă a vântului de toamnă. Încă o frunză bătrână şi aburită a căzut pe pământul rece ca gheaţa. Luna începe să adoarmă, însă o steluţă nu o lasă, fiindcă vrea să îi spună poveşti despre lumea minunată pe care o luminează. Vieţuitoarele dintre frunzele căzute mai scot un zgomot lin şi stins, apoi parcă toată pădurea cade într-un somn profund. Luna mai veghează prin pleoapele întredeschise toată foşnirea pădurii. După câteva secunde, mai aruncă o privire şi îşi stinge lumina tainică. Lumea întreagă doarme… Noapte bună!

                                                                           Mădălina Hortopeţ